Vârsta de fier

„Era lumea fericită pe vremuri, nu erau vile și mașini bengoase, internet și…” își începe mesajul către noi o Ileană din Italia, trimițând gândul, poate fără să-și dea seama, către acel vechi poet Hesiod, ce ne dădea de știre cum că după vârsta (ori epoca) cea de aur de pe vremea titanului Cronos, omenirea străbătuse în declin vârste de argint, bronz și a eroilor, până într-o epocă de fier (înstrăinată de armonia, echilibrul, fericirea inițiale) ce se va fi continuând și acum. Dar Ileana din Italia ține să ne spună o poveste dintr-un aparent tihnit sat de munte bucovinean, în care inși porniți dintr-o aceeași familie nu se mai încap, ba încă mai intră și o altă familie în ecuația neînțelegerilor și dezbinării.

 

Pe scurt, o situație care, poate că nu lesne, și-ar găsi rezolvare în instanță, însă în epistolă scrie negru pe alb că în contextul în care „suntem răi și ne dușmănim din nimic”, ea/ei ar vrea „un ajutor fără tribunal, procuratură etc.”. Pare-se gândind că, într-o subînțeleasă epocă (și) a tabloidizării, o soluție ar fi ca beligeranții, rude și nerude, să fie dați la ziar. Probabil ar ieși o poveste (un serial chiar!) delicioasă pentru unii (dintre consumatorii de istorii despre capra vecinului și tot felul de alte capre râioase de prin ogrăzile altora), chiar demnă de a fi „ecranizată” la Capatos, Gherghe & Măruță (că nu de puține ori au făcut vedete din provinciali necunoscuți), dar astfel nu s-ar turna apă peste foc, ci gaz. Și n-ar fi exclus ca tocmai aceasta să devină cale sigură spre judecătorie și, cine știe, chiar spre tribunal, procuratură…