În atenție, ipocrizia…

Aflăm că Ministerul Sănătății are în vedere un proiect prin care să facă lege cu/din „atențiile” (însă doar despre bani pare a fi vorba) pe care pacienții le oferă medicilor și asistentelor care lucrează, pe bani puțini, se știe, la stat. Potrivit spuselor unui secretar de stat, ar urma să se procedeze cam așa: la finele actului medical, „dacă dorește”, pacientul mulțumit să treacă pe la casierie, urmând ca „onorariul” (acesta este termenul utilizat, deși e foarte diferit de „donație”!) să ajungă, fiscalizat, în buzunarul cadrului medical.

 

Directorul unui spital bucureștean saluta intenția, spunând că, astfel, n-ar mai fi cazul „să fim ipocriți” și sugerând că „onorariile/recompensele” (a folosit ambii termeni) ar putea avea ca reper tarifele din sistemul privat. Chiar așa, de ce să fim ipocriți?!… Printre altele, e și acesta un fel de a recunoaște că statul nu poate/nu știe să-și plătească onorabil slujbașii (din sistemul sanitar). Însă proiectul ridică și alte întrebări, nu puține. Dacă slujbașul nu va fi interesat ca mulțumitul client să treacă pe la casierie, iar fiscul să-i dijmuiască premiul? Dacă, treptat, va deveni lege ca pacientul să aducă astfel de mulțumiri? (Fiindcă, de ce să fim ipocriți?, astăzi nici practica și nici tarifele nu-s generalizate!) Dacă pacientul se va adresa direct sistemului privat? Și mai ales dar dacă vor vrea și alți slujbași ai statului – mai ales dintre cei care „operează” în situații în care „viața” sau interesele clienților atârnă de un fir de păr – același tratament din partea guvernanților?