Ca o floare târzie, cu mireasma tare
În toamna lui ’89, ca unul care aflam ceva mai devreme decât alți cititori ce au de gând editurile să tipărească – și mă bucuram sincer când era vorba despre vreunul de-ai noștri, sucevean – m-am grăbit să-l anunț pe Constantin Horbovanu că e în plan la „Junimea”; ba chiarCiteşte


























Comentarii