„Totul e negru sau alb în aceste vremuri”

Poetul Viorel Dinescu se impune atenției cititorilor prin maturitatea poetică probată convingător, surprinzând prin dinamismul metaforelor memorabile. Fără îndoială, ocupă un loc aparte în lirica prezentă.

 

Volumul „Clipa îndoielii” este o creație de maturitate, de împlinire poetică. Poetul și-a propus să aducă un plus versului său învăluit într-o pronunțată melancolie. Din versurile sale reiese că viața poetului are o valoare supremă, uneori aspră, violentă, plină de dezamăgiri și de amarnice regrete; dar trăită autentic printre oameni, sub semnul supremei împăcări cu umanitatea și cu natura. Versurile au o prospețime aparte și discursul poetic integrează diferite registre de sensibilitate. Versurile sunt adevărate arderi pe rug, ca o evoluție firească a creației. Viorel Dinescu este o voce distinctă în peisajul liricii din Moldova de Jos și nu numai. Versurile lui dezvăluie un suflet hipersensibil, plin de afectivitate pentru ființa umană. Meditațiile, privirea lui în profunzimea sufletului sunt adevărate revelații, întruchipări ale ființei în luptă cu propriul destin. „Clipa îndoielii” abordează starea de fapt a ființei creatorului; mai mult, aduce de această dată un ecou de melancolie bacoviană. Fiecare trăim în parfumul nostalgiei, în mângâierea obositelor noastre speranțe. Iar poetul își exprimă profund regretul timpului de odinioară și, prin versul său de sorginte eminesciană, reușește să transmită într-un mod excepțional starea sufletească, precum în versurile următoare: „La margini de viață păcatele-ți adânci/ Se risipesc ca ploaia din nouri rătăciți/ făcând să crească iarba în crăpături de stâncă/ și o junglă de-ndoială în lumea părăsită/”. Iată și finalul poemului „Lumină ascunsă”: „Mai rece decât veacul ce corupe ne-ncetat/ Privesc tăcut și sceptic spre raiul amânat”. Se observă un pronunțat scepticism și frământarea interioară care accentuează starea de angoasă în textul intitulat „Așteptare înfiorată”, dedicată poetului George Bacovia: „Chiar dacă ninge cu nimic, spune el/ Totul e negru sau alb în aceste vremuri/ Când veștile ne vin pe fire de oțel/ Și spectrul zilei de mâine te face să tremuri”. Finalul poemului te trimite într-o stare bacoviană: „Derutat cum poate n-ai mai fost niciodată/ rămâi într-o «așteptare înfiorată».” Creația eminesciană, pentru Viorel Dinescu, este precum o Biblie, deoarece poezia lui Mihai Eminescu transmite neliniști și sensibilități adânci, iar prezentul este fiorul rece în fața viitorului: „Și dacă lumea împânzește/ cu umbre limita înserării/ voi împietri împărătește/ Un far uitat la malul mării”. Volumul de versuri „Clipa îndoielii” a apărut la Editura „Fundația Scrisul Românesc”, Craiova, 2014. Poetul a adus mulțumiri Primăriei Dumbrăveni din județul Suceava pentru contribuția deosebită adusă la apariția acestei cărți.