Bucovinenele lui Gheorghe Patza

Scriitorii sunt, de foarte multe ori, risipitori. Și așa, din varii motive – neglijență, apatie, lehamite, modestie (?) – își lasă puii – boabe de mărgean – împrăștiați prin cele gazete sau reviste literare, lăsând în grija posterității – îndeobște repede uitătoare – strângerea acestora între două coperți.

 

Nu același lucru s-a întâmplat, din fericire, în cazul lui Gheorghe Patza, vrednicul condeier din munții Dornei, atunci când a făcut efortul – benefic pentru noi – de a-și aduna „progeniturile” revuistice în cadrul a două elegante volume, intitulate simplu, dar percutant: Din Bucovina (Edit. Pim, Iași, 2014, 158 p.) și Glasuri bucovinene (Edit. Maiko, București, 2014, 168 p.). Impus deja prin câteva romane sau proze scurte (Eneas în cerc – 1997, Expresul de Ilva Mică. Patimi balcanice – 1998, Întoarcerea lui Dracula – 2002, Trimisele ispitei – 2003, Pământul Șar – 2004, Robe cu molii – 2008, Mânzul – 2010, Camarazii – 2012), unele încununate cu premii, un volum de poezii (Lăstarii amărăciunii – 1995), un altul de eseuri (Imoralitatea legii – 1993), studii de natură etno-folclorică circumscrise spațiului matricial dornean (Ținutul Vatra Dornei – 1993, Depresiunea Șaru Dornei – 1993, Istoricul și graiul depresiunii Șaru Dornei – 2002, Monografia comunei Șaru Dornei – 2010, Folclor licențios din ținutul Dornelor, 2010), Gheorghe Patza a fost (și încă este) un activ combatant pe frontul ziaristicii, întâmpinând cu interes – și competență – orice apariție editorială care intră în sferele Domniei Sale de preocupări. Primul dintre proaspetele volume menționate poartă subtitlul „Literatură, etnografie, folclor”, care deja ne trimite cu gândul la conținut, unde găsim, după o introducere teoretică (Despre cercetarea monografică), mai ales recenzii de-ale unor monografii de sate sau de-ale altor cărți cu preocupări folclorice, în care Gheorghe Patza își laudă confrații de suflet, dar îi și dojenește, atunci când constată că ștacheta valorică a fost coborâtă în mod excesiv, căci singur spune că „O monografie este o lucrare științifică ce necesită multă rigoare, o pregătire etnologică, istorică, lingvistică aprofundată și mult simț de răspundere”. Din segmentul de scrieri cu aspect „generalist”, putem menționa titluri precum: Oamenii muntelui în viziunea lui Radu Rey, G.T. Kirileanu etnograf și folclorist, Valori etnografice în romanul lui Vasile Posteucă. Cel de-al doilea volum, de asemenea explicitat: „Studii, eseuri, recenzii”, care se adaugă la „Colecția Fundației Platon Pardău”, pivotează în jurul unor nume de referință, cum ar fi Platon Pardău și Ion Luca, fără a-i scăpa din vedere și pe contemporanii trăitori în zonă (Nicolae Cârlan, Paraschiva Abutnăriței, Vasile Sfarghiu, Vasile Cristea ș.a.), sau scrieri semnate de bucovineni risipiți prin lume. „Mare parte din lucrările recenzate au ca subiect Bucovina, frumusețile sale fără seamăn și oamenii săi minunați” – precizează autorul, care mai semnează și două In memoriam, pentru două suflete des, și pe bună dreptate, evocate la ocazii: Mihail Iordache și Alexandru Pintescu. În concluzie, pe lângă satisfacția personală a unei cuviincioase puneri în ordine a „vieții scriitoricești”, Gheorghe Patza mai poate trece la categoria „câștiguri” satisfacția cititorilor, care fac din nou cunoștință, prin intermediul cărților Domniei Sale, cu fragmente de viață bucovineană plină de înțelesuri și de semnificații.