In memoriam

Viața nu e doar o simplă autostradă dreaptă, pe care să o poți parcurge cu o viteză foarte mare. Dar Mugur Geu nu și-a dat seama când a finalizat-o și a ajuns la Destinație.

 

Pentru Mugur Geu viața a însemnat și drumuri accidentate, suișuri, coborâșuri, popasuri, intersecții, sens unic etc. Viața e un drum parcurs pe îndelete, dar Mugur l-a terminat brusc, alergat fiind de zbuciumul colosal al lumii acesteia. El a încercat să meargă pe partea dreaptă a drumului, să fie optimist, pozitiv, să vadă binele din orice rău, lumina din întuneric. Din reportajele sale nu o dată s-a desprins ideea să ne grăbim să iubim oamenii. A plecat atât de repede! Atunci când ești, nu știi că ești. Și știi c-ai fost abia când nu mai ești. Pentru mine vestea din ziarul de miercuri, 16 aprilie, că Mugur Geu a plecat dintre noi a căzut ca un trăsnet. L-am cunoscut la recepția organizată cu prilejul sărbătoririi a 200 de ani de la nașterea marelui poet ucrainean Taras Șevcenko. Atât Mugur, cât și un alt domn s-au apropiat de mine cu câteva întrebări de cercetare, atent și grijuliu formulate, dacă într-adevăr sunt eu cea care semnez cele scrise la „Crai nou”. La răspunsul meu pozitiv, Mugur, cu o limpezime a glasului (de care am să-mi amintesc toată viața), a rostit: „Eu sunt Mugur Geu”. În scurta convorbire mi-am dat seama de valoarea acestui Om, ca și în cazul regretatului Sava Bejinariu; cuvintele D-sale îmi sună și acum în ureche: „Doamnă, D-stră sunteți unul din cei mai valoroși colaboratori ai ziarului nostru!”. Sunt oameni cu care conviețuiești o viață, dar care nu-ți insuflă atâta simpatie câtă unii oameni cu care stai de vorbă o singură dată! După ce am stat de vorbă cu Mugur, mi-a încolțit ideea că vom putea colabora (ca și în cazul dlui Sfichi Mircea). Dar, în loc de colaborare, mă rog Bunului Dumnezeu să-l ajute pe cel plecat prea devreme dintre noi să treacă senin vămile Eternității. Transmit un gând de compasiune și un profund regret. Sincere condoleanțe familiei îndoliate, colectivului redacțional „Crai nou”, care a pierdut un excelent ziarist. ARTEMIZIA GHEORGHI, Brodina