„Ulma – o comună de origine etnică huțulă”

> Studiu monografic, ediția a II-a, revăzută și adăugită

 

După aproape un an de la apariția ediției întâi, Gheorghe (Iurii) Cega a reușit într-o perioadă scurtă să revizuiască prima ediție a acestei monografii și să-i adauge multe alte noutăți, ținând cont de observațiile lectorilor, mai ales de cele pe care le-a propus prof. univ. dr. Ioan Rebușapcă, specialist în folcloristică. Și bine a procedat autorul. Ediția a II-a s-a dovedit a fi o monografie exemplară și din punct de vedere al conținutului științific, și din punct de vedere al formei de prezentare. Ediția a II-a are ca referent științific pe conf. univ. dr. Aspazia Reguș, un cercetător științific de seamă în filologie, ale cărei îndrumări de taină sunt evidente. Tipărirea monografiei a fost subvenționată de Uniunea Ucrainenilor din România, iar cartea a apărut în primele zile ale acestui an. Astfel că Gheorghe (Iurii) Cega, fiind perseverent și foarte ambițios în cercetarea istorică, prin muncă tenace, a reușit să dea la iveală o carte valoroasă care va rămâne ca un document de seamă pentru urmașii trăitorilor din această vestită comună bucovineană. Bravo autorului și ținem să-l felicităm pentru reușită și ținuta sa științifică, el dovedind astfel că „omul sfințește locul” și iubește locul natal, dar și pe consătenii săi. Iată încă o dovadă a felului cum un om receptiv la observațiile colegilor reușește să obțină rezultate certe și valoroase, scoțând o lucrare reprezentativă. Astfel că monografia reflectă adevărurile științifice autentice despre o comunitate din Ulma care și dovedește o capacitate deosebită în domeniul vieții spirituale. Gheorghe (Iurii) Cega, în răstimpul dintre cele două ediții, a fost răsplătit pentru dragostea sa față de conaționalii săi huțuli, cât și pentru modul cum s-a implicat și se implică în reflectarea vieții spirituale a acestora. Societatea Panucraineană „Huțulșcina” organizează anual Festivalul Internațional al Huțulilor și premiază pe huțulii care participă activ la reînvierea și păstrarea înțelepciunii populare huțule. Al XXI-lea Festival Internațional Huțul, care a avut loc în septembrie 2013 la Putila, satul natal al cobzarului bucovinean Iurii Fedkovyci, i-a atribuit dlui Iurii Cega titlul „Huțul emerit”. Distincția este cea mai înaltă a Societății „Huțulșcina” și este, de fapt, o medalie mare, însoțită de titulatura „Huțul emerit”. De fapt, Iurii Cega a fost invitat la festival, dar, din motive obiective, nu a putut participa. Totuși, delegația Verhovynei și Putilșcinei, condusă de dl Petru Habur, primarul comunei Ploska, raionul Putila, având împuternicirea dlui Dumitru Vatamaniuk, președintele Societății de mai sus, a sosit în noiembrie, anul trecut, la Nisipitu, și, în fața publicului din sat, i-a înmânat medalia și titlul pomenit pentru contribuția la dezvoltarea social-culturală a zonei huțule și păstrarea culturii spirituale a acestora. Deci, muncind și consemnând faptele huțulilor din toate sferele vieții, care să rămână pentru posteritate, dl Cega a fost răsplătit binemeritat. Prezentăm în continuare, succint, noutăți pe care le aduce noua ediție a monografiei față de cea precedentă, despre care am scris, la timpul respectiv, în „Curierul ucrainean” (august 2013). 1. În primul rând, ediția a doua are un număr sporit de pagini (peste 400, față de aproape 300); 2. Ediția a II-a are coperți mult mai sugestive. Cele patru fotografii de pe ambele coperți, patru sunt color, față de numai două, la prima ediție; 3. Ediția a II-a are un capitol în plus, intitulat „Cine sunt totuși huțulii?” și având un rezumat al multor păreri cu privire la originea și istoria huțulilor, scrise în ucraineană, pe două pagini, urmat de alt capitol, „Huțulia”, unde sunt rezumate etimologia termenului, apoi zone de răspândire a huțulilor, prezentarea zonei geografice, o scurtă istorie, ocupația și principalele caracteristici ale acestora, scris tot în ucraineană. Autorul a scris aceste două capitole în ucraineană ca să aibă acces la ele cei ce cunosc această limbă. Capitolele sunt ilustrate cu fotografii sugestive (precum huțuli în portul lor specific, de diferite vârste și sexe etc.). Urmează capitolele de bază ale lucrării, precum cadrul geografic, istoria comunei, activități economice, învățământul și cultura, scurte prezentări ale unor personalități ale comunei: ulmeni prin naștere și ulmeni prin adopție (capitole comune ambelor ediții); 4. În subcapitolul „Tradiții, obiceiuri și datini”, autorul a ținut cont de sfatul specialistului în folclor ucrainean Ioan Rebușapcă. Iurii Cega exemplifică aici cu poezii populare culese de el însuși. De fapt, autorul este și un bun culegător de folclor ucrainean, mai ales cel huțul. Până la apariția acestei monografii, autorul editase două cărți de folclor: „Ce bogată e Huțulia” („Oi, bohata, Huțulia”), 2004; „Te iubesc, Huțulie” („Liubliu tebia, Huțulie”), 2009. De valoarea creației populare, nimeni astăzi nu se mai îndoiește. Creațiile populare, în cazul nostru cântecele populare huțule, constituie cartea de vizită a acestui neam. Acesta a fost și motivul pentru care dl I. Rebușapcă a și făcut observații la prima ediție, deoarece autorul ocolise acest subiect. Iată că în această ediție, Cega a inclus, pe larg, peste 40 de pagini dedicate folclorului huțul, cu subtitlurile „Creatori ai folclorului” și „Exponenții folclorului huțul”. La creatori ai folclorului sunt incluse nume ca: Fedir Fociuk, cu baladele despre Vasili Fociuk (cu 99 de strofe excepționale), baladă despre Ivan Șetriuk (cu 23 de strofe), urmați de Leiba Isenia, cu balade despre dragoste infidelă (15 strofe), baladă despre Roman și Elena (27 strofe), baladă despre Troiețki (45 de strofe) etc. Sunt balade despre eroism, despre dragoste. Ivan Trifan, creator de cântece comico-satirice: „Tinerele noastre” (27 strofe), „La Ulma la hram” (12 strofe), „Creștinilor numai bucurii și viață” (28 strofe); Paraska Smetaniuc – „Cântece despre fiul Petru” (44 strofe), „Cântec despre nepotul Vasile” (15 strofe). Autorul apoi adaugă și subcapitolul „Exponenții folclorului huțul”, pomenind pe: Maria Șutac, unde include câteva colomeici (cântece scurte, comico-satirice, dar educative); Vasile Perdei, de la care introduce câteva balade scurte despre Banderivna și iarăși câteva colomeici; Isidor Hurdiș, de la care a înregistrat câteva cântece de cătănie și cântece comico-sociale (pe unele dintre acestea le-a compus singur); Ana și Iuri Gheteș, care ne transmit cântece reținute în memorie, iar altele compuse; Victoria Iamnițka și Nastasia Mehno (surori) sunt mari creatoare și cântărețe pe la diferite nunți sau la alte activități culturale (vesele) – ele sunt și purtătoare ale costumelor naționale huțule, creatoare de cântece cu conținut educativ; Maria Menea Trifan, creatoare de cântece la nunți sau la variate întâlniri culturale; Elena Alecsandriuk care știa multe cântece de genuri diferite (de la ea consemnează două balade: despre L. Kobelețea și despre Olecsa Dovbuș). Toate aceste creații populare de diferite genuri și specii reprezintă potențialul extraordinar de profund și variat al colectivității huțule. Citind și interpretând, îți dai seama de starea sufletească a oamenilor ulmeni și de geniul lor. (…) Huțulii știu să muncească mult, dar știu și să-și petreacă timpul liber frumos. Prin includerea acestor creații, Iurii Cega a dovedit că știe să culeagă și să prelucreze materialul popular, știe să selecteze și să păstreze particularitățile lor ortografice și fonetice. Putem afirma fără exagerare că acest capitol constituie materialul de bază al lucrării, deoarece toate celelalte informații se vor trece, se vor schimba, însă aceste creații vor rămâne veșnice, prin transmitere de la o generație la alta. Capitolul conține o bogăție de genuri și specii literare: balade, cântece istorice despre Kobelețea, Olecsa Dovbuș, colomeice originale și cântece de dragoste etc. Subliniem că, în capitolul „Creații populare huțule”, autorul exemplifică aceste creații în limba ucraineană. Ca autor al monografiei, Iurii Cega și-a permis să-și facă sieși o înlesnire, incluzând aici și creațiile lirice ale fiului său, Ilie-Cristian Cega, care are disponibilități în crearea unor poezii originale, reușite. Sunt incluse vreo 24 de poezii ale fiului, pe teme variate. Sunt poezii frumoase, scrise în stil clasic, cu o prozodie tradițională, având mesaje diferite (dragoste, caracter social-educativ, pasteluri etc.). Monografia încununează activitatea dlui Iurii Cega. Bravo, domnule Cega! Și bănuim că această monografie nu este ultima și că vom fi martorii altor surprize plăcute în viitor din partea autorului.