Suntem captivi între infrastructuri?

Într-o lume în care se vorbește tot mai mult despre libertate, într-o vreme în care funcționarea unui sistem economico-social este condiționată de existența și viabilitatea infrastructurii sale, se pune întrebarea dacă această infrastructură este una obișnuită, specială sau critică.

 

La această întrebare răspunsul îl găsim în recent apăruta lucrare „Captivi între infrastructuri critice”, scrisă de Cristian Hociung, absolvent al Facultății de Istorie și Geografie – Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, doctor în științe al Universității din București, și Tudor Hociung, licențiat în Științe Politice și masterand la S.N.S.P.A București. Structurată în șase capitole, lucrarea are un caracter informativ și de documentare, desigur, cu adresabilitate generală, dar în același timp este destinată specialiștilor implicați în actul de gestionare a unor situații critice. După ce în primele capitole autorii recurg la o explicație a evoluției conceptului de infrastructură, a conceptului de infrastructură critică europeană, ajung apoi la explicațiile necesare referitoare la desemnarea infrastructurilor naționale, pentru ca apoi să insiste asupra unui caz concret „Infrastructuri critice în județul Suceava”. Deosebit de interesante sunt paginile în care sunt prezentate modalitățile cum au fost gestionate situațiile de urgență de amploare, precum și „Mecanismul European de Protecție Civilă și Planificarea Urgențelor Civile în N.A.T.O.” Apariția lucrării de față la începutul acestui an este binevenită în literatura de specialitate, având în vedere faptul că „Promovarea unei analize a infrastructurilor critice într-un spațiu administrativ definit – județul Suceava –, cum arată, în Prefață, general de brigadă dr. Ion Burlui, comandant al Inspectoratului pentru Situații de Urgență «Bucovina» Suceava – aduce un plus de valoare acestui demers și dă un caracter aplicativ lucrării, prin ancorarea în realitatea cotidiană a necesității unei astfel de abordări a infrastructurilor unui sistem”.