Nu-mi pot uita rădăcinile…

Motto: Locul natal este patria în miniatură, este balsam pentru sufletul meu.
 

În viața mea, vatra și drumul sunt două dimensiuni lăuntrice ale unui temperament fundamental teluric. De locul natal sunt legată prin acele fire invizibile care mă reîntorc de unde m-aș afla în punctul unic, satul meu natal, centru al lumii. Satul a rămas unul din simbolurile spațiale cele mai semnificative în universul anotimpurilor mele. În accepțiunea mea, nimeni nu-și poate uita cu adevărat locul izvorului vieții. Amintirile mă duc îndărăt, spre viața numită, la propriu, casa copilăriei. Voronețul a fost raiul copilăriei mele, casa părintească – un templu pentru mine. M-am născut la Voroneț, sat care m-a învăluit cu sufletul lui comunitar cald, protector. „Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie” (Lucian Blaga, „Elogiul satului românesc”). Omul nu face niciun pas fără intervenția divină. Voronețul poate fi comparat cu grădina Maicii Domnului. Sunt fiica acestui loc, am trăit între brazi și mi-am păstrat dreaptă coloana vertebrală. Frumusețea locurilor natale mă încântă și n-a încetat să mă urmărească. Mereu vorbesc despre aceste locuri cu oameni buni și înțelepți. Cât de frumoase sunt aceste locuri, cu oameni la fel de frumoși! Ținut de legendă, spațiu de rai românesc! Peisajul românesc în general, cel bucovinean în special și mai special cel voronețian, toate realizează ceea ce am numi frumosul în mic sau frumosul cel frumos. La Voroneț, respiri, asculți și simți. Satul face parte din mine, ca o poveste de iubire fără sfârșit. Sunt demne de neuitare cuvintele lui Badea Cârțan: „Nu-i pământ așa plăcut cu cel unde te-ai născut/Nu-i pământ așa iubit cu cel unde-ai copilărit”. Nu-mi pot uita rădăcinile, nici oamenii… Când am plecat de acasă, am plecat cu satul meu în suflet. Timpul a trecut, dar ordinea lucrurilor nu s-a schimbat, nici eterna minune a uitării, așa cum Dumnezeu nu-și întoarce fața de la oameni. La sat simți ce simbolizează cele patru anotimpuri: vara – rodnicia universală, toamna – trecerea de la viață la moarte, tristă beatitudine finală, iarna – întoarcere la somnul teluric, primăvara – miracolul veșnic al naturii și al renașterii, anotimpul meu preferat. Existența orașului mi se pare mai bogată în comoditate și eficacitate, dar rece, distonantă și indiferentă sufletește. Universul voronețian românesc este frumos. E clar că-l apreciez și cu multă subiectivitate, fiind foarte legată sentimental de el, dar în același timp cred că poate fi apreciat și obiectiv, cu reperele unor peisaje superbe, în care Dumnezeu mi-a acordat șansa să trăiesc. Pentru a-mi exprima iubirea față de locul natal, am folosit toate căile – de la cele sentimentale, la cele raționale. Am cusut semne de carte cu Voroneț, am comandat servicii de cafea și aplice de porțelan pe care este imprimată Mănăstirea Voroneț. La Voroneț, totul este frumos! Dorul și dragostea pentru locul natal sunt mereu în mine și mă împing acolo, la ai mei, care-au plecat, demni, în eternitate. Mergem în viață, mereu, privind înapoi. Dorul, dragostea pentru locul natal nu se șterg cu trecerea anilor, devin mai acute. Voronețul, leagănul copilăriei mele, are preț… SILVIA CORMOȘ, Gura Humorului

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: