Anul Vechi și Anul Nou

De când e lumea și pământul, noul a urmat vechiului. Vechiul are rădăcini adânc înfipte pe meleagurile noastre. Și femeia, mai tânără, știm bine, își urmează bărbatul.

 

La sfârșit de 2013, Anul Vechi își face bilanțul și trebuie să dea socoteală. Ce și-a propus, ce a înfăptuit, ce lasă în urmă. O dâră de lumină, un pom sădit în fața casei, un culcuș pentru oamenii nevoiași, lefuri decente. În noaptea dintre ani, cei doi, unul Vechi și altul Nou, se așază la masă și își dau mâna. Este un fel de cunună a anilor. „Procesul-verbal” de predare-primire este redactat cu mare grijă, dar fără nici urmă de presă. La ora 24 fix se destupă sticla cu șampanie pe care Anul Vechi a pregătit-o cu migală, iar Anului Nou îi revine sarcina să umple cupele. Sunt momente emoționante, de dragoste și armonie. Cel Vechi urează sănătate, împliniri și grijă sporită față de semeni, iar Anul Nou promite să respecte tradiția pământului și să asigure prosperitate și bună înțelegere celor de pe acest rotund nemaipomenit plămădit. Este un fel de balanță, adică o cumpănă, un cântar al anilor. Unul își ia rămas bun, altul ne spune bine v-am găsit. Cel nou a venit cu sacul și trebuie să vadă ce va mai afla prin cămara celui vechi, sac despre care Moș Crăciun spunea că a… cocoșat mulți oameni cuminți, dar fără minte! E drept, azi Moș Crăciun tot cu sacul pătrunde în casele copiilor. Numai că, vedeți dumneavoastră, unora sacul li se pare desuet și cară cu tirul; e mai ușor și câștigi bine. Mă gândeam la timp… Nădăjduim într-un an mai bun, cu cer senin, cu inimă largă și îngăduitoare, fără ceață și fără săbiuțe cu venin. LA MULȚI ANI! NU NE DORIM MULȚI BANI ȘI NICI DUBAI, DAR S-AVEM CE LUCRA ȘI CASA A O SĂTURA!