Puncte... de vedere

Secretul lui Benno Uscher

În anul 2005, Rafael Vago, profesor universitar la Universitatea din Tel Aviv, se afla la Rădăuți cu prilejul unui seminar despre Holocaust. Oaspetele arăta că pentru a ajunge la Holocaust este nevoie de patru etape.
 

Prima etapă viza „alteritatea”, adică identificarea celuilalt ca fiind „altceva”, pe criterii de rasă, religie, orientare sexuală, alteritatea îmbrăcând toate formele marginalizării. Pertinent, cu un discurs electrizant, profesorul Rafael Vago sublinia că după identificare începe excluderea celuilalt și, analizând acest proces, se întreba retoric de câte trenuri și de câte ziare este nevoie pentru ca istoria Holocaustului să se repete. Printre participanții la seminar se afla și Benno Uscher, un domn distins, cu alură de aristocrat, care asista cu discreție la eveniment, nedorind parcă să atragă atenția asupra sa în niciun fel. Era discreția întruchipată. Avea pe atunci 75 de ani, vârstă pe care nimeni nu ar fi putut-o bănui. Natura fusese atât de generoasă încât Benno Uscher părea mai tânăr cu vreo douăzeci de ani. Vigoarea nu emana doar din statura atletică. Gesturile precise, vocea cumpătată îi dădeau un aer aparte, fără artificii sau pedanterii gratuite. Benno Uscher era cunoscut în Rădăuți îndeosebi pentru lucrările dentare executate ireproșabil. Puțină lume știa că posedă și o cultură impresionantă, pentru că nu avusese niciodată timp (ori nu-și dorise) să-i impresioneze pe alții cu ceea ce știa. Locuia într-o casă veche pe strada 1 Mai, devenit un loc menit parcă să replieze în timp pașii trecătorului, purtându-l într-o lume tăinuită, cu tradiții așezate în chenarul zilelor apuse. Nu oricine poate decripta valoarea unui timp trăit. Benno Uscher era printre ultimii evrei din Rădăuți care mai puteau face dovada diversității culturale rădăuțene. În fiecare localitate există oamenii care dețin secretele locului. Benno Uscher dădea impresia că este unul dintre acei oameni. Cât de pașnică a fost cândva conviețuirea la Rădăuți amintesc documentele de prin arhive sau lucrările de specialitate, lipsite însă de strălucirea relatării făcute de un martor autentic, inteligent și educat. Brunno Uscher a murit, recent, la vârsta de 83 de ani. S-a încheiat astfel nu doar viața unui om aparte (cu caracter integru și minte profundă), ci, într-un fel, și un capitol din istoria locală. Rădăcinile lumii apuse sunt însă destul de adânci pentru a-și face simțite parfumul inconfundabil. Măcar pentru noi, cei care mai vrem să știm ceva despre identitatea acestor locuri. Într-un fel, Benno Uscher va trăi mereu tocmai prin originalitatea trecutului așezării, care își va păstra ecoul pe străzi, în vraja iernii, sub încrâncenarea nopților sau voioșia dimineților chiar și atunci când peste cronici se va așeza uitarea, nepăsarea sau neputința. E greu de crezut, dar există oameni care trăiesc și atunci când nu trăiesc. Gândul acesta trebuie să-i țină tari pe cei care suferă pentru moartea cuiva.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: