Valeriu Sandovici: „C.A.P., comuna Dolhești”

Recent au apărut două volume ale profesorului Valeriu Sandovici, intitulate „C.A.P., comuna Dolhești” și însemnând peste 700 de pagini; o lucrare mică de acest fel, deocamdată.

 

Ele cuprind aspecte de la înființarea întovărășirilor agricole, apoi înființarea în 1962 a C.A.P.-ului până în 1990, când unitatea a fost desființată prin jefuirea tuturor bunurilor acumulate, de către inși dubioși. În primul volum autorul arată condițiile în care țăranii au fost atrași mai întâi în întovărășiri agricole, apoi în C.A.P., arătând motivațiile documentelor P.C.R., apreciind că unica gospodărie țărănească nu poate produce cantitățile necesare de produse agricole, vegetale și animale, pentru aprovizionarea industriei și populației și că soluția momentului o reprezentau C.A.P.-urile. Autorul își aduce aminte cum dascălii mărșăluiau din zori până în noapte pe la porțile țăranilor pentru a-i înscrie în C.A.P., apoi ședințele lungi de analiză până la miezul nopții. Nu sunt uitate măsurile violente, bătăile, arestările făcute în acea perioadă cu țăranii neascultători. Așa s-a întâmplat cu țăranul Moldoveanu V. Andrei Vasile, care a fost condamnat la 2 ani de închisoare, pământul fiindu-i luat cu forța. În pușcărie a fost bătut zdravăn, ținut cu mâncare puțină în celula umedă. Autorul redă contextul în care a luat ființă întovărășirea „Unirea” Dolhești din 23 septembrie 1959, președinte Buculei C. Neculai. În luna martie a luat ființă G.A.C. „Răscoala din 1907”, sub președinția lui Marian Costache zis Pădureț. În primăvara anului 1962 s-au cumpărat 25 de juninci, câteva sute de oi și s-au ridicat două grajduri de către echipa de construcții condusă de Sandu P. Gheorghe, iar șef de brigadă la zootehnie a fost Iftode D. Vasile. G.A.C. Dolhești avea 9 brigăzi de câmp, o brigadă zootehnică și o brigadă de construcții. În 1964, președinte al C.A.P. Dolhești a fost Tomescu Ion până în 1966, când a fost reales Marian Gh. Toader până în 1969, apoi Buculei Maria până în 1979 și, în final, Rotaru Gheorghe. Autorul arată cum s-a desfășurat activitatea pe brigăzi și în fermele din comună, prezintă detaliat date despre șefii de fermă, șefii de echipe, condițiile vitrege în care țăranii se deplasau la Bunești, Valea Glodului, Tudora, Plugari (jud. Iași). Lucraru din zori și până în noapte, pe ploaie și zăpadă, cei peste 850 membri, veneau noaptea târziu de la tarlale în mașini, remorci, căruțe. Muncă grea, istovitoare pe cele peste 1622 ha teren arabil cu principalele culturi: grâu, secară, orz, orzoaică, porumb, fasole, cartofi, sfeclă de zahăr, in, cânepă, plante medicinale, plante de nutreț și livadă de 78 ha. Veniturile se repartizau nu numai după numărul zilelor prestate, dar și după calitatea și cantitatea recoltei produse de membrii brigăzilor. Analize, consfătuiri, instruiri, ședințe cu reprezentații consiliului județean de partid Suceava… A fost un proces de durată, de 27 de ani de C.A.P. Autorul arată amănunțit aspecte din desfășurarea muncii pe brigăzi și ferme, componența conducerii C.A.P., șefii de echipă, căruțași, ingineri, cadre de specialitate, mica industrie (gater). În volumul al doilea, se prezintă cum s-au cultivat merii și vița-de-vie pe suprafața de 78 ha, în mod rentabil, astăzi fosta livadă fiind defrișată de „băieții de noapte”… Sunt prezentate echipa pomicolă, cadrele de specialitate, lucrările efectuate. Sunt detaliate măsurile tehnico-organizatorice privind creșterea taurinelor, porcinelor, ovinelor, cabalinelor. De asemenea, se consemnează specialiștii, reproducția taurinelor, hrănirea și întreținerea vițeilor și tineretului taurin, parcul de furaje. Un capitol aparte este dedicat mașinilor, instalațiilor și utilajelor agricole – mașini pentru executarea lucrărilor adânci ale solului, mașini pentru executarea lucrărilor superficiale ale solului și mașini de semănat, mașini de administrat îngrășăminte, mașini și instalații pentru combaterea bolilor și dăunătorilor și mașini pentru irigare; tractoriști care au muncit în C.A.P., mulți fiind decedați. Autorul insistă asupra organizării și dezvoltării producției vegetale și animale, C.A.P. Dolhești reușind să aibă la sfârșitul anului 1989 peste 550 oi, 350 taurine, 70 de atelaje, mașini, combine, tractoare, saivane, magazii cu ovăz, grâu, porumb, brutărie, ulterior toate ducându-se pe apa sâmbetei, fiind luate la un preț de nimic, furate, jefuite, iar țăranii neprimind nimic. Unde-s banii luați, ce s-a făcut cu ei? Tăcere. Unii s-au ghiftuit, s-au îmbogățit din averea strânsă cu lacrimi și sudoare de membrii cooperatori. Un adevărat jaf declanșat asupra bunurilor materiale adunate în cei 27 de ani de existență a C.A.P.-ului din Dolheștii Mari. C.A.P. a fost o poveste precum cele cu sclavi. O poveste tragică. Astăzi se mai văd clădiri răvășite, demolate, epave ale unor eforturi făcute cu lacrimi și sudoare. Cooperatorii n-au fost despăgubiți, n-au primit niciun ban. Bântuie prin comună hoția și corupția. În continuare, țăranii lucrează primitiv, ca-n feudalism. Iar tot ce a fost de furat s-a furat… Volumele la care ne referim conțin multe date semnificative despre truda țăranilor dolheșteni timp de 27 de ani. Sunt ilustrate cu foarte multe fotografii ale unor membri cooperatori care au murit. Volumele rămân în istoria comunei pentru urmași, pentru ca ei să știe cum au trăit părinții și bunicii lor. Ing. MIHAI DAMASCHIN