Filmele artistice i-au readus pe fălticeneni la cinema

Aproape fiecare seară a Festivalului Internațional de Teatru pentru Tineret „Grigore Vasiliu Birlic” s-a încheiat cu cinemateca de noapte, în cadrul căreia au rulat o parte din cele mai bune filme românești, printre care s-au numărat „Minte-mă frumos”, „Nuntă în Basarabia”, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, sau filmul „Sunt o babă comunistă”, care rulează în cinematografe din data de 23 august.

 

Obișnuiți cu filmele bune prin proiectele cinematografice derulate anul trecut și anul acesta, fălticenenii au venit în număr mare la film, mai ales că printre spectatori s-au aflat actori, regizori care au prezentat filmele și care au răspuns la întrebările publicului. Au răspuns prezent la cinematecă actorii Vladimir Găitan și Radu Gheorghe, regizorul Stere Gulea, criticul de film Irina Margareta Nistor, scriitorul Dan Lungu. Vladimir Găitan, actorul preferat al lui Sergiu Nicolaescu „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un film realizat în 1979, care a făcut istorie în cinematografie, regizat de Sergiu Nicolaescu, după un scenariu inspirat din romanul cu același titlu al scriitorului Camil Petrescu și în care îi regăsim în rolurile principale pe Vladimir Găitan, Ioana Pacula, Sergiu Nicolaescu și Sebastian Papaiani. De la Vladimir Găitan, cel care l-a interpretat cu succes pe Tudor Gheorghiu în film, am aflat că la începutul proiectului nu a crezut că va fi ales să joace un rol în acest film, chiar dacă mai avusese roluri în filme regizate de Sergiu Nicolaescu, cum ar fi „Accident” și „Zile fierbinți”. Rolul l-a obținut fără nicio probă și se bucură și acum că acest film are succes la public și după mai bine de 30 de ani și „va trăi pentru că nu are nicio legătură cu sloganurile și cu propaganda comunistă” și redă un moment istoric cu care chiar ne mândrim din „la belle epoque”. „Aveam 31 de ani, eram un actor tânăr și mi s-a propus acest rol. A fost un moment de bucurie, o sărbătoare în sufletul meu. Sergiu Nicolaescu era un regizor care mă mai răsfățase cu niște roluri, dar acum era vorba de Camil Petrescu, de «Ultima noapte de dragoste», era o întâmplare și o întâlnire deosebită. De atunci pot spune că am fost înfiat de acest uriaș regizor și am devenit, după dispariția nedreapta și prematură a marelui Amza Pellea, actorul lui preferat, și în orice film distribuția începea cu mine. Despre film, aș putea să scriu romane, să petrecem nopți povestind câte în lună și în stele. Este un film excepțional, este un film despre istoria Românei Mari, este un film despre al doilea război mondial, este un film despre un act de cultură extraordinar și de mândrie națională și acest film trebuie văzut pentru că face parte din cultura noastră națională. Vă atenționez pe cei care dați bacalaureatul că Sergiu Nicolaescu își permite în film niște licențe cum le spunem noi, câteva schimbări față de romanul lui Camil Petrescu, inclusiv finalul, pentru care câțiva elevi au pierdut BAC-ul, scriind că eu în final sunt executat. În roman asta nu există”. Scenele filmului au fost o provocare pentru Vladimir Găitan „Filmul este o lecție foarte importantă pentru tânăra generație, cei mai în vârstă știind foarte bine ce a însemnat regalitatea, ce a însemnat Carol, ce a însemnat Ferdinand, ce a însemnat primul război mondial”, a declarat Vladimir Găitan la prezentarea filmului. Câteva dintre scenele filmului au fost o provocare pentru Vladimir Găitan, printre acestea numărându-se bombardamentul în care compania este îngropată și camarazii de arme sunt uciși din cauza absenței sale în calitate de comandant și curier și a geloziei nebune, și finalul cu execuția. Scena a fost filmată în poligonul militar de la Făgăraș, fiind folosită muniție de război și exploziile erau atât de puternice încât aveau efect și după ce se oprea camera de filmat. Marele actor spune că o altă scenă care trebuie reținută este cea cu bariera și pichetul de grăniceri, cu care începe filmul și care sunt chiar pe borna de frontieră dintre Imperiul Austro-Ungar și România Mare. „Scena care m-a marcat este legată de momentul în care fug eu de la unitate pentru a ajunge la Câmpulung pe o cărare de munte îngustă de 70-80 cm. Fiind călare, dacă nu ridicam piciorul dinspre peretele de munte mi l-aș fi zdrobit de stâncă. Și atunci puneam piciorul în lungul crupei calului, iar în stânga mea era o prăpastie de cel puțin 50 de metri cu un pârâu. Văzând că sunt îngrozit, cel care avea grijă de cai mi-a spus că nu trebuie să-mi fie frică, calul fiind un animal foarte deștept, care nu vrea să moară și nu se aruncă în prăpastie ca prostul. Numai că trebuie să nu-l agit. Abia după ce am trecut de câteva ori pe acea potecă Sergiu Nicolaescu a filmat scena”, ne-a spus Vladimir Găitan. Sunt o babă comunistă Ecranizarea românească „Sunt o babă comunistă”, un film care a avut premiera pe marile ecrane pe 23 august, a rulat și la Fălticeni săptămâna trecută, două nume consacrate ale scenei românești, Luminița Gheorghiu și Marian Râlea, fiind readuse în atenția iubitorilor de film. Prezent la Fălticeni, Stere Gulea, regizorul filmului și Dan Lungu, autorul cărții de la care a plecat acest film, au vizionat filmul „Sunt o babă comunistă” în sală, printre spectatori, la final regizorul motivându-și această opțiune: „Contactul cu publicul în timpul rulării filmului contează cel mai mult pentru că îi iei pulsul. Mass-media poate să redirecționeze părerile, să le influențeze și să devină un barometru”, a precizat regizorul Stere Gulea. Tot de la Stere Gulea am aflat că titlul cărții a fost primul aspect care i-a trezit interesul pentru a realiza acest film, apoi, după ce a citit romanul lui Dan Lungu, a fost atras de faptul că este tratată o problemă deloc neglijabilă, cea a nostalgicilor comunismului, dar care este redată cu un oarecare umor. Criticul de film Irina Nistor a văzut la Fălticeni filmul pentru a patra oară. „Prima oară l-am văzut în cadrul unei proiecții private pentru distribuitorii străini. Aceștia au reacționat exact și la fel la aceleași scene la care, câteva luni mai târziu, au reacționat cele câteva mii de spectatori de la Festivalul Internațional de Film „Anonimul”, la fel precum cei de la premiera de la Pro și acum dumneavoastră, aici. Cred că este cel mai frumos compliment care se poate face unui film și unei cărți, pentru că filmul acesta fără carte nu ar fi exista. Scena cu întorsul de la coafor bate toate recordurile și mai ales când intră Râlea, nu face nimic altceva decât bagă capul pe ușă, zâmbește și efectul este foarte puternic”, a spus Irina Nistor. Manipularea telespectatorului Stere Gulea a spus că la montaj sunt legături pentru care sacrifici o scenă pentru a crea un anumit efect și astfel „manipulăm spectatorul pentru că duci povestea spre ceea ce vrei tu să spui și nu despre ce a scris autorul cărții de la care ai plecat în realizarea filmului”. Inițial în această scenă trebuia să intervină Marian Râlea cu o secvență în care dă cu var casa scării de la bloc, dar care a căzut la montaj. În discuțiile purtate după vizionarea filmului, Irina Nistor a făcut și câteva referiri la o parte din scenele care nu există în carte, dar se regăsesc în film cum ar fi cea cu vizita lui Nicolae Ceaușescu la Combinatul de la Călărași, cea în care cei care dădeau mâna cu tovarășul nu trebuia să le transpire palmele, sau cea cu bătrâna care locuiește într-o mașină abandonată în fața blocului și care crește un pui de grădină. „Sunt tot felul de lucruri care ni se imprimă în minte și vin, fără să le controlăm, în timpul filmărilor. Povestea cu bătrâna și puiul este reală, în fața blocului în care locuiesc a fost o amărâtă care a rezistat trăind afară. Acum am făcut constatarea cu vecinii că biata Maricica este imortalizată, noi ceilalți nu vom fi. Pe mine m-a interesat ca în film să spun lucruri simple despre viață în general, aducând o poveste într-un timp dat, am vrut să spun o poveste despre noi, oamenii, plecând de la cartea lui Dan Lungu. Nu știu dacă am reușit, dar asta am vrut. A fost o intenție de a arăta că, poate, viața noastră merită și așa ceva ”, a precizat Stere Gulea. Stere Gulea a mai precizat că a ales Călărașul pentru filmări pentru că, după prima vizită în acest oraș, a fost marcat de kilometrii de hale industriale abandonate, „era ceva emblematic pentru ceea ce s-a întâmplat după 1990”. Un film făcut cu dragoste Vizionând pentru prima oară acest film, maestrul Vladimir Găitan a spus că, deși nu joacă în acest film, s-a uitat cu invidie la colegii săi și și-ar fi dorit să facă parte din distribuție, fiind chiar domnul Georgescu care zugrăvea. „Este un film extraordinar, făcut cu dragoste, m-am regăsit în foarte multe scene. Vreau să vă reamintesc că Stere Gulea este autorul unei capodopere cinematografice, «Moromeții». Filmul acesta este un Moromete modern, Luminița Gheorghiu, cea care a jucat rolul Catrina din «Moromeții», este un Moromete al zilelor noastre. Este pentru prima oară după Revoluție când văd un film despre noi făcut cu dragoste, fără patimă, fără ură, în care ne regăsim fiecare fără să ne fie rușine, pentru că aceștia am fost”, a precizat Vladimir Găitan. Despre cartea „Sunt o babă comunistă”, mult citită și tradusă în mai multe limbi și care analizează, prin prisma personajului principal, relația omului simplu cu traiul în comunism, a vorbit chiar autorul, Dan Lungu, cel care, atunci când a scris-o, nu a crezut ca va fi punctul de pornire al unui film. Titanic Vals Referindu-se la filmul serii de duminică, cel care a încheiat Festivalul Internațional de Teatru „Grigore Vasiliu Birlic”, criticul de film Irina Margareta Nistor a spus că este unul de actualitate, chiar dacă este realizat cu aproape 50 de ani în urmă, mai ales că în urmă cu un an a existat un politician care s-a folosit exact de discursul de aici ca să câștige un loc în parlament. Irina Nistor a spus că niciun alt actor nu a fost mai potrivit pentru acest rol, și, chiar dacă în mai multe teatre s-a jucat această piesă, lui Birlic i s-a potrivit cel mai bine acest rol. „Cu câtă plăcere mă uitam la «Titanic vals», nu m-aș fi gândit niciodată că o să ajung să prezint un film al lui Birlic, mai ales că filmul acesta împlinește anul viitor 50 de ani. În 1964 Paul Călinescu reușește să facă un film care a reușit să învingă cenzura. A fost realizat într-o perioadă în care era foarte complicat să strecori toate poveștile pe care le puteți vedea în film. Scena cu pelinul și cu preotul care bate toaca, ca să poată trece de cenzură, pentru că era într-o perioadă plină de ateism, a trebuit denaturată apărând acele imagini ale preotului cu sticla de vin. În televiziune această scenă pica de fiecare dată. Tot timpul trebuia să scoatem crucile, să nu apară crucile”, a precizat Irina Nistor, arătând că prin scoaterea acestor secvențe se pierdea mult din frumusețea și înțelesul filmului, mai ales că semnul electoral pentru campania electorală a lui Spirache Necșulescu (interpretat de Birlic) era crucea. Titanic Vals este un film de actualitate și după 50 de ani Irina Nistor a spus că foarte multe aspecte din film se potrivesc cu ceea ce se întâmplă acum, modificările față de acum 50 de ani și chiar de mai înainte, pentru că acțiunea filmului se petrece în anii ’30, fiind nesemnificative. „Grigore Vasiliu Birlic are o finețe formidabilă în tot ceea ce joacă. Filmul impresionează și prin efectele speciale pe care reușește să le aibă, inclusiv pe cărțile de joc când apar alte chipuri, ținând cont că totul se întâmpla în urmă cu 50 de ani, când nu exista tehnica de astăzi. A fost foarte greu să obții efectele speciale, mai ales că au fost lucrate în așa fel încât să nu-ți dea impresia că e contrafăcut”, a mai precizat Irina Nistor. Pentru că le-a fost alături spectatorilor la parte din prezentările de film, Irina Nistor a primit din partea preotului Liviu Mihăilă o coroniță din ramuri de măslini, adusă de părintele Arhimandrit Timotei Aioanei de la Muntele Athos. „Mi-a plăcut foarte mult la Fălticeni pentru că lumea știe să respecte spectacolele, lumea este foarte elegantă și vine la teatru și la cinema așa cum se cuvine, ceea ce arată respectul față de actorii de pe scenă sau față de cei de pe ecran. În ultima vreme am fost la foarte multe festivaluri, dar aici am găsit o combinație complexă și foarte reușită, pentru că ați amestecat muzică de operă, muzică folk, teatru și film. Birlic a avut un mare noroc că s-a născut într-un oraș care nu l-a uitat, care l-a făcut poate mai nemuritor ca cinematograful. DVD-urile cu filmele lui le iei, le vezi acasă, dar ideea că un întreg oraș se învârte o săptămână în jurul lui și îl face să vibreze de acolo de unde este, chiar cred că este un Cetățean de Onoare”, a precizat Irina Nistor la sfârșitul festivalului.