By pass-ul, ca un laitmotiv al superficialității sau despre acuzații agresive în propria ta locuință

Individul – se spune – nu este tocmai cum consideră el că ar fi, ci așa cum îl privesc și îl văd semenii săi, mai de aproape sau mai de departe. Așa zic unii. În cazul acesta, insul este încărcat obligatoriu de calități și merite pe care nici gând să le posede, sau, dimpotrivă, i se atribuie defecte, anumite năravuri care, prin natura lucrurilor, nu se pot lega de acea ființă umană.

 

Totuși, unii așa privesc lumea, prin prisma miopiei lor fanteziste. În concepția unor astfel de „cenzori” ai vieții cotidiene, un neajuns, cu urmări negative, se înțelege, ține numaidecât de o anumită persoană și se produce în acel loc bine știut de către dânșii. N-are rost să mai verifice dacă nu cumva „nodul gordian” se găsește în altă parte. Cei sesizați și chemați să rezolve treburile merg la țintă. Sunt ghidați pe unde s-o ia și unde să se oprească. Falsă ținta, se înțelege, însă ei au venit „în control” și țin neapărat să găsească „cuibul de vipere”. Tu îi primești în casă ca pe niște oaspeți (e drept, nepoftiți) și aștepți să-ți vorbească civilizat, ei vin cu acuze, ridică vocea, te contrazic. Încerci să-i lămurești că nu au dreptate, însă dânșii nu cedează cu una cu două, creează o atmosferă stresantă… De unde obțin cei sosiți „în control” informații atât de (in)exacte? De la niște inși care își formează convingerile pe observații superficiale și produc zvonuri, devenind astfel furnizori de informații distorsionate. Individul-țintă a fost apostrofat, într-o trecută toamnă, în mod agresiv: „A venit frigul! De ce nu dai drumul la căldură?” De data aceasta, celui nepoliticos apelat i se atribuia o calitate pe care n-o avea. N-avea nici în clin , nici în mânecă cu datul drumul la căldură. Fusese luat drept altul. Într-un anume fel, situația s-a repetat iarna trecută. Într-o dimineață geroasă, caloriferele erau reci. În ușa de la intrare se auzeau lovituri puternice. Același vecin… binevoitor se răsti la cel ce-i deschisese ușa, fără vreo introducere: „De ce ai oprit încălzirea?” Lovitură directă, țintă greșită. Modul de adresare impunea un răspuns pe măsură. Însă persoana acuzată s-a rezumat să afirme: „Nu sunt eu acela!” Dar acela care bătuse la ușă nu credea. În plus, avea ajutoare care susțineau demersul său rătăcit. Erau doi instalatori sosiți să înlăture „deficiența”. Unul dintre ei, părând mai înțelegător, n-a acuzat, a întrebat: „Dumneata ai întrerupt încălzirea?” „Nu, domnule, de ce aș fi făcut-o? Folosesc și eu aceeași sursă de căldură.” De la un nivel mai jos s-a auzit vocea, cam ticăloasă aș zice, a celuilalt instalator, care nu și-a arătat chipul: „Dumneata ai întrerupt agentul termic, lasă că știu eu!” Acela mă cunoștea? Și și-a permis asemenea vorbe!? De aceea s-a ascuns în întuneric!? Credeam că instalatorii sunt meseriași, iar nu bârfitori. Lăsăm amintirile în spațiul lor și poposim în prezentul tomnatic. După perioada de întrerupere a furnizării apei calde – consacrată unor revizii, reglări și, după cum se vede, inclusiv unor dereglări – apa caldă a cam jucat „alba-neagra” cu locuitorii unui imobil din municipiu. Situația era anapoda. Pe robinetul de apă fierbinte curgea un anumit timp apă ușor încălzită care, puțin mai târziu se răcea, pentru ca apoi fluxul lichidului să se întrerupă complet. Lucrurile s-au petrecut astfel câteva zile la rând. Și… …a sosit instalatorul. Bine „documentat”, îndrumat de ghizi atoateștiutori, a ajuns la țintă. Falsă, bineînțeles. Însă dumnealui s-a pronunțat apriori că numaidecât „aici se află deficiența”; mai face un pas, intră în baie și, după priceperea lui, avea în față confirmarea suspiciunilor sale: – Aha, aveți boiler!… Gata, am descoperit deficiența… – Ce are-a face boilerul cu „deficiența” dumitale? – Are, că deranjează și creează by pass. – Nene, privește atent! Nu am a face nimic, în cazul acesta, cu apa caldă. Eu iau apă rece (după ce aceasta trece prin aparatul de măsură, să se știe!), o trec prin boiler și o ghidez spre duș. În momentul de față, după cum vezi, boilerul este deconectat de la rețea, nu funcționează și totuși, n-am nici eu apă caldă… Unde-i deficiența de care mă acuzi? De câțiva ani de când folosesc boilerul n-am mai auzit astfel de povești!” Alertată de… persoane vigilente, Asociația proprietarilor – aprigă apărătoare a intereselor acestora – și-a trimis mesagerul să constate unde-i deficiența. Persoana era, la rândul dumisale, bine „informată”, a bătut la ușa apartamentului incriminat și a solicitat să vadă unde este „by pass”-ul, că așa i-au spus dumneaei niște instalatori. Am crezut că persoana respectivă este om de bună credință, dar mi-am schimbat iute impresia după ce, văzând și dânsa prea mult incriminatul boiler, a exclamat acuzator: „Cum, dv. folosiți două surse de apă caldă?” Am rămas năuc. „Da, am răspuns. O sursă este conducta de la rețeaua integrată, iar a doua o utilizez când această conductă devine inutilă. „În final, mesagerul de la asociație a promis că va reveni, însoțită de un instalator priceput, să lămurească chestiunea cu „by pass”-ul. A revenit chiar a doua zi, iar specialistul a pronunțat sentința: nici vorbă de „by pass”. Dar cum rămâne cu agresarea verbală, cu acuzațiile nefondate, cu stress-ul creat, cu lipsa de respect etc.? NICANOR GÂRJOABĂ P.S. Experiența îmi spune că „By pass”-ul este o născocire a unor instalatori, o cale de ocolire a aparatului de măsură, pentru a beneficia de o resursă gratuită. Cu alte cuvinte, este o hoție. Iar dacă acuzația nu se confirmă, cel care o formulează se face vinovat de calomnie. Iar pentru asta ar trebui să dea seama.