Învățăm din mers sau învățăm la timp?

Recent am întâlnit o veche cunoștință, mutată definitiv în Germania. Mi-a spus că nu-i place. Acolo nu se întâmplă nimic. Te scoli dimineața, ai apă caldă și căldură, îți prepari cafeaua de bună calitate și micul dejun după pofta inimii.

 

Apoi pornești la cumpărături. Sosește autobuzul conform orarului, mergi la magazine, găsești tot ce-ți trebuie, cumperi, vine autobuzul la timp, ajungi acasă și nu ai ce povesti – nu s-a întâmplat nimic. Acum sunt la mama acasă, în vacanță, la Vatra Dornei. Aicea viață! Se întâmplă multe! Bunăoară, nu de mult timp s-a introdus taxarea parcării. Lucru bun, orașul e mai aerat, mai curat, mai liniștit. Regăsesc calmul plimbărilor de altă dată. Și totuși, iată ce nebănuite clipe mi-au fost date în urbea natală! Azi (8 august 2013) am oprit la piață. M-am căutat de mărunțiș, 10 bani, 50 bani și bancnote de 1 leu pentru parcare, citind pe robotul recent instalat că nu dă rest. Un cetățean (binevoitor) mi-a indicat să utilizez cardul bancar, dar robotul nu admite această formă de plată. Am mers în piață să cumpăr ceva (niște ceapă), sperând că voi primi mărunțiș astfel încât să pot plăti parcarea. Precupeața nu a avut să-mi dea rest de la 50 lei, deci m-am întors și fără bănuți și fără ceapă. În parcare m-a abordat un cetățean îmbrăcat în pantaloni de trening, cândva negri, și o bluză care atârna incert afară din pantaloni pe ici pe colo. Întreaga vestimentație nu văzuse apa de mult timp. Individul ținea în mână un carnețel neînceput, cu imprimate semănând cu biletele de autobuz, marcate cu sectoare pentru mai puțin de 10 km, între 10 și 20 km etc. Dorea să mă amendeze pentru că nu am plătit parcarea. Am refuzat, comentând că vreau să schimb bani și că robotul nu oferă alte posibilități. Câteva vrednice cetățene locale au comentat: „Aici nu este capitală de județ să fie de toate! Învățăm și noi din mers”. „E municipiu”, răspund eu. „Ce-i aia?” se comentează – la care m-am urcat în mașină și am mers la Primărie, la camera 4 (conform informației obținute ad-hoc), de unde mi-am cumpărat abonament de parcare pentru o lună, începând cu data de azi. M-am gândit apoi la situație. Îmi amintesc de bucuria când am aflat cine a fost ales primar la Vatra Dornei. Alesul, om al locului, a fost în liceu cu un an înaintea mea. Învăța bine, era serios și deschis la minte. Deciziile le iau însă consilierii. De unii îmi amintesc din liceu. Buni băieți, se descurcau din mers! Așa că, domnilor edili, învățați din mers că un angajat, care aplică amenzi în numele Consiliului Municipal sau al Primăriei (dacă așa o fi fost insul amintit mai sus), trebuie să dea dovadă că are cunoștință de apă și săpun, trebuie să poarte ecuson și să se poată legitima. În plus, e bine de aflat, tot din mers, că există roboți care permit plata prin card bancar și că mai este posibilă taxarea și prin SMS, simplu de aplicat și independentă de performanțele tehnice ale roboților. Din experiență, ar fi trebuit știut deja că cei ce aleg un loc pentru odihnă, tratament sau concediu, speră să evite stresul parcării și al indivizilor care aplică amenzi cu formulare semănând cu biletele de autobuz. Cu experiența de astăzi, pot spune pentru posteritate că în urbea mea natală se întâmplă ceva. Ai ce povesti. Nu te plictisești. Deci, călătorule, mare atenție! Totuși, eu mă rog bunului Dumnezeu să dea întregii echipe aflate la conducerea orașului multă sănătate și învățătură de folos și la timp. Prof. univ. dr. GABRIELA CRISTESCU Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad