Merci, La France !

Cine vrea să vadă cum funcționează democrația și cum se bucură cetățenii de drepturile și libertățile câștigate prin sângeroasa revoluție din 1989 n-are decât să observe de cât spațiu a beneficiat vizita premierului Franței, Jean-Marc Ayrault, în România. Orbite de patimi politice primitive, câteva televiziuni și ziare au tratat doar în treacăt sau deloc un eveniment pe care presa franceză l-a prezentat pe primele pagini ca pe o inițiativă externă de maximă importanță.

 

O palmă pe obrazul nostru Or cauzele unei asemenea stări de fapt se cer analizate, măcar să înțelegem și noi în ce fel de țară trăim. Pentru că succesul și beneficiile politico-economice nu sunt ale lui Ponta și ale USL-ului, ci ale României. Or cele mai multe medii românești au rămas corigente, de nu cumva repetente la lecția de deontologie profesională și patriotism. De demonstrat. La invitația prim-ministrului României, Victor Ponta, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, a venit în țara noastră în fruntea unei importante delegații guvernamentale împreună cu numeroși jurnaliști, oameni de afaceri și de cultură căci avea de purtat discuții importante cu oficialitățile noastre, dar avea și de inaugurat Liceul Francez „Anna de Noailles” din București. Un prieten constant Vizita de două zile a premierului celei mai importante țări-prietene din Occident, țară care a făcut posibilă unirea provinciilor istorice românești, care s-a opus dictaturii ceaușiste și a sprijinit emigrația românească, una dintre cele dintâi investitoare în economia noastră, ne-a oferit o adevărată lecție de patriotism și politică. Căci Franța ne rămâne același devotat prieten, sprijinind mai departe eforturile noastre de dezvoltare economică, România fiind avantajată de valoarea schimburilor comerciale, echilibrate și de o parte și de alta, de peste 3 miliarde de euro. Există un parteneriat strategic din februarie 2008, unul dintre puținele care funcționează, parteneriat reîntărit în aceste zile. Lecția de demnitate Lecția de patriotism s-a referit la aprecierile asupra frumuseții limbii române, premierul francez fiind foarte mișcat de muzicalitatea acesteia. Și asta deoarece reprezentanții României și-au făcut obișnuința ingrată de a se da mari comunicatori în limba (aproximativ) engleză, uitând că reprezintă România și trebuie să se exprime obligatoriu în limba română și să se mândrească pretutindeni cu limba poporului care i-a ales. Ceea ce încă nu s-a învățat. Acestea fiind faptele prezentate exagerat de succint, să vedem ce a determinat comportamentul bizar al politicienilor și al mediilor românești. Jean-Marc Ayrault conduce Partidul Socialist, fiind numit premier la 15 mai 2012 după ce socialistul François Hollande a câștigat președinția. Presa fostă portocalie a rămas cu o fixație rușinoasă, confundând socialismul francez cu socialismul ceaușist, motiv pentru care nu e zi să nu ni se amintească gogorița că USL e „alianța socialistă”, ca și cum socialismul ar fi ceva de ocară, frate bun cu bolșevismul. Politicianism fără limite Se vede treaba că, zicându-și de dreapta, atât PDL, cât și puzderia de partidulețe și fundații (de partid) se consideră net superioare nu numai PSD-ului, dar și PNL, prin definiție aparținând dreptei actuale. De aceea au socotit sub demnitatea lor să urmărească evenimentele socialiștilor româno-francezi. În plus, dacă premierul Franței nu a fost invitatul președintelui Traian Băsescu, nu cadra ca mediile prezidențiale, adică mai toate, să aprecieze în amănunt și cu bucurie rezultatele obținute. Nu a contat că era vorba de viitorul economic al țării noastre, căci Franța va investi și mai mult în industria românească, nici că sprijinul Franței s-ar putea de data asta să fie hotărâtor în ceea ce privește intrarea în spațiul Schengen. Rândurile de mai sus arată cu prisosință că primii noștri politicieni nu știu să renunțe la animozități și ranchiune personale sau de grup atunci când au de salvat onoarea patriei lor, căci de onoare este vorba. Nu se poate să vorbim pe voci diferite și nici să ne încontrăm în fața unui musafir atât de important. Iar regulile ospitalității de care facem atâta caz puteau fi respectate. Măcar acum. Pentru lecția de demnitate, merci, La France! Bonne anniversaire!