„A nu fi național înseamnă a nu exista !”

„Shakespeare e vinovat pentru titlu!” a spus ieri, la Universitatea „Ștefan cel Mare”, Gheorghe C. Moldoveanu despre „A fi național sau a nu fi” (Editura PIM, Iași, 2013), cea de-a unsprezecea sa carte.

 

Pentru ca una dintre concluziile discursului său (în fața unui public format din studenți și cadre didactice, între care s-a aflat și fiica sa, medic pediatru) să fie că „a nu fi național înseamnă a nu exista!”, printre altele sprijinită pe faptul că istoria reține o mulțime de situații în care civilizații și culturi au dispărut (hitiții, dalmații…); dar chiar acum megleno-românii (vlașii, cum își spun ei), aromânii sud-dunăreni, dar și tătarii din Bugeacul basarabean se împuținează… Universitarul a oferit și câteva exemple în care mișcărilor naționale (inclusiv cea din Bucovina) li s-au opus, din partea puterilor conjuncturale, represalii, îndemnând la meditație (ce-ar fi de preferat, evitarea acestora și „absorbția” fără incidente sau o atitudine națională, cu asumarea riscurilor?). În acest context, privind în istoria românilor, el a opinat că „cei mai îngăduitori au fost turcii, care se mulțumeau cu averile materiale”; altfel zis (și invocând spusele unui personaj rebrenian), ei nu le-au cerut românilor să spună… „Tatăl nostru” în turcă. Printre altele, pentru azi și pentru viitor, profesorul Moldoveanu a enunțat necesitatea modelelor (mai ales întrucât acum ele sunt cele mai contestate), necesitatea încrederii („Dacă nu credem în țara noastră, nu credem în nicio valoare!”) și a simțirii („Să ne simțim mereu acasă!”). Revenirea lui Gheorghe Moldoveanu printre profesorii și studenții Facultății de Litere și Științe ale Comunicării din cadrul USV a constituit un eveniment pentru aceștia, astfel că manifestarea a fost deschisă de prodecanul Mircea A. Diaconu care, printre altele, a spus că prof. univ. dr. Gheorghe Moldoveanu (din 1991 la universitatea suceveană), „deși nu era foarte îngăduitor, era foarte iubit de studenți”. Referindu-se la carte, el a făcut cunoscut că abordează „o problematică ce necesită discuții destul de atente”, lansând interogații precum: Dacă suntem europeni, ce facem cu valorile locale? ori „Naționalism” (cel perceput a fi încărcat cu conotații negative) sau echilibru? La rândul său, Vasile Ilincan a reamintit că autorul a fost titularul cursului de limbă română contemporană (LRC), că a predat și istoria limbii române, s-a numărat printre inițiatorii Colocviului internațional de științe ale limbajului de la Suceava (realizat cu autoritatea și implicarea celebrului lingvist Eugen Coșeriu), nu în ultimul rând că și studenții de acum îl cunosc, în calitate de semnatar de cărți de specialitate. Prezentarea cărții a fost realizată de Monica Bilauca, „moștenitoarea” cursului de LRC, care a transmis că „A fi național sau a nu fi”, conținând articole publicate vreme de aprox. 10 ani în diverse reviste de cultură, invită la retrospecție și introspecție, poate fi percepută ca o provocare, moderată însă printr-o „diplomație a argumentării”, oferă informații obligatorii despre cum s-au cristalizat conștiința națională, valoarea națională, identitatea națională. Coperta cărții, conținând o imagine a columnei brâncușiene, semnată de Iuliana Apetri (fostă studentă a profesorului, iar acum în echipa literelor de la USV), este grăitoare, dincolo de simbolul lesne de perceput, și prin aceea că Brâncuși însuși a reprezentat (după cum a precizat Mircea A. Diaconu) „un național-european”.