Plictisul și greața de fotbal

Am reușit să mă plictisesc de fotbal. Pardon, să mi se facă greață. Mai ales când vezi niște „becalieni” duși cu turma unde vrea ciobanul și neamurile sale.

 

Păi cum naiba vrei să ajungi în elita fotbalului internațional când „nașul” trebuie să scape de retrogradare, iar „finul” îi servește meciul pe tavă, făcând și miștouri pe tema asta. Iar echipe ca Rapid București sau Universitatea Cluj sunt retrogradate de „mirciulici săndici” și „mititei dragomirici” pe motiv că nu le-a ieșit șpaga de la licență. Ca să nu mai vorbesc despre Universitatea Craiova și Politehnica Timișoara, alungate din elită pe aceleași motive. E adevărat, fotbalul, care la începuturile sale era un sport, a devenit o afacere. Afacere de care profită cei care nu au nicio treabă cu sportul, ci cu ingineriile financiare. Apropo de asta, ceea ce a făcut și Copos e o înjurătură adusă celor care au iubit cu adevărat echipa Rapid București, pe care el se laudă că a finanțat-o, uitând câți bani și câte privilegii a obținut de pe urma ei. Adică luați voi muribundul, după ce tot eu l-am adus în starea asta, și resuscitați-l. Hai sictir, pseudopatroni, pseudofotbaliști și, iertați-mă, chiar pseudosuporteri. În ultimul caz mă refer la mârlanii care se duc la stadion să se bată și nu să își susțină favoriții. Cât privește adevărații suporteri, aceștia ar putea să preia echipa iubită. Însă cei de prin Anglia sau Germania, că la veniturile din România… Să nu se supere pe mine nici fotbaliștii că (sunt și excepții, e drept) îi cred că nu le mai ajung banii pentru cluburile de fițe ș.a.m.d., drept pentru care… Oricum, în ritmul ăsta o să ne crească dioptriile de numa’-numa’ văzând FOTBAL doar la televizor și o să ni se înece neuronii în amintiri.