Cultură și literatură la Muzeul Unirii din Iași

 

Muzeul Unirii din Iași, instituție cu mare rezonanță istorică ce unește și reunește la diferite manifestări elita culturii românești și nu numai, atât locală, națională, cât și numeroși invitați de mare prestigiu de pe alte meridiane ale lumii, în ziua de 13 aprilie 2013, a dat posibilitatea reîntâlnirii membrilor filialei locale a Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina, în adunare generală de bilanț, ocazie cu care a fost trecută în revistă activitatea acesteia din ultimul an, s-a ales noul organ de conducere (Liviu Papuc – președinte, Vasile Diacon – vicepreședinte, Neculai Chițan – secretar, Mandache Leocov și Andrei Patraș – membri), stabilindu-se și delegații pentru adunarea societății mame, care se va desfășura pe 11 mai la Rădăuți. În partea a doua a manifestării, s-a desfășurat obișnuitul program cultural. Într-o perioadă când în România „nulitățile sunt umflate cu pompa”, doi intelectuali de marcă, scriitorii Liviu Papuc și Vasile Diacon, care, împreună, se constituie în „motorul” acestei societăți, călăuziți de zisa lui Goethe: „Nimic nu este mai de preț decât valoarea zilei”, reușesc să organizeze și să desfășoare o febrilă activitate pentru a pune în valoare oameni și fapte, semeni cu care se mândresc că aparțin aceluiași spațiu creativ pe care-l poartă în suflet pe oriunde în lume. De data aceasta au organizat lansarea a două volume, unul de beletristică, intitulat „El și Camelia”, semnat de Camelia Nistor, cel de-al doilea fiind o antologie de poezie, „Toamne, toamne…”, a iaslovițeanului Niculai Șorea. Liviu Papuc a prezentat volumul „El și Camelia”, subliniind că autoarea, abordând genul memorialistic cu tentă autobiografică, s-a dovedit a fi extrem de sensibilă față chiar și de „banalitățile vieții”, pe care le-a valorificat în mod incitant, rememorând multe din amintirile plăcute ale vieții, trăite în compania părinților, soțului, copiilor și nepoților, sugerând transformările pe care le provoacă timpul asupra trecătorului prin viață, făcând apel la metafora cu multiple semnificații a îmbătrânirii unei case, care, la rândul ei, a fost o „adevărată bijuterie”. Vădit emoționată, autoarea Camelia Nistor a explicat cine este „El”; nimeni altul decât soțul Ion Nistor, cel care o viață de om a lucrat, zi de zi, la „Antibiotice” Iași, ca inginer chimist, cel ce a făcut parte din grupul de trei persoane care au constituit viitorul colectiv generator de energii care a adus prestigiu cunoscutei fabrici de medicamente. Prin citirea unui scurt fragment din volumul amintit, autoarea a devoalat audienței intensitatea și profunzimea trăirilor interioare, sentimentele pe care le-a încercat, dar și stilul captivant al scriiturii. Vasile Diacon și-a început prezentarea volumului „Toamne, toamne…”, precizând că „recidivează” asupra subiectului, deoarece, nu cu mult timp în urmă, autorul a fost sărbătorit de către energeticienii ieșeni, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, când l-a portretizat și, apoi, a prezentat antologia de versuri, iar în lucrarea omagială „Colegiul Național «Eudoxiu Hurmuzachi» 1872-2012”, dedicată cunoscutului liceu rădăuțean, a publicat un larg articol despre N. Șorea. Vasile Diacon a arătat că N. Șorea este o „marcă” recunoscută, că numele domniei sale se află înscris în lucrări de specialitate, enciclopedii, anuare, opera sa științifică însumând mai mult de 2800 de pagini. Despre antologia de versuri, a arătat că aceasta stă sub semnul lui „panta rei” (totul curge), trecerea implacabilă a timpului fiind sugerată de însuși titlul „Toamne, toamne…”, că autorul refuză versul alb și metafora încifrată, că scrie poezie de tip clasic în care se trădează ca dezrădăcinat, în creația sa fiind redată imaginea bucolică a satului natal, casa părintească ocupând locul central. Multe alte valențe ale poeziei lui N. Șorea au fost puse în evidență de către V. Diacon, care a precizat că vom găsi în aceste versuri adevărate bijuterii lirice, care, lecturate, „îți curg în suflet”. Tot despre personalitatea lui N. Șorea a vorbit și Neculai Chițan, fostul director al școlii din Iaslovăț, arătând că acesta este unul dintre iaslovițenii care fac cinste Bucovinei, motiv pentru care i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al satului său natal. Niculai Șorea, în cuvântul său, a arătat că în viață s-a ținut de povețele părintești, în mod special de spusele mamei: „Să ai mare grijă cum lucrezi cu oamenii, ca să nu mă răsucesc în mormânt de rușine”. Dintre realizările sale profesionale, a scos în evidență două mari contribuții personale semnificative care i-au adus mari satisfacții, și anume: la 24 ianuarie 1959 a făcut joncțiunea sistemului energetic Moldova cu cel din Muntenia (se sărbătoreau 100 de ani de la Unirea celor două provincii românești), și cea din anul 1961, când s-a efectuat subtraversarea Dunării pentru alimentarea cu energie a Dobrogei. În final, N. Șorea a citit din creația sa literară, aducând astfel un plus de lirism întrunirii. IONEL PINTILII