Cotropitorii noștri

Un arhicunoscut coleg de breaslă își reitera recent convingerea că Revoluția din Decembrie este opera eșalonului doi din partidul comunist și din securitate. Nu împărtășim neapărat această opinie, dar, preluată și dezvoltată, ea poate impune concluzia că, după Revoluție, au ajuns la frâiele țării indivizi din al „enșpilea” eșalon, oameni fără carte, fără educație, fără obraz și fără teamă. Acest regiment de lideri care știu de toate, au doctorate și se fălesc cu lucrări „științifice” cumpărate de la indivizi de aceeași structură intelectuală din numeroasele noastre noi universități, conduc structuri centrale și locale care, funcționând corect, ar face să funcționeze astfel și țara, ceea ce nicidecum nu se întâmplă.

 

Țara aceasta este cotropită fără milă și fără speranță de eșaloane de troglodiți, scoși Dumnezeu știe din ce soldățime neinstruită și obraznică și făcuți peste noapte generali. Dacă nu ne-am lamenta mereu și am pune serios mâna pe sabia urnelor, șleahta asta de cotropitori ar putea fi dată jos din șei și trimisă în pedestrime. Dar noi ne lamentăm și ne consumăm obida, cu berea în mână, la televizor, așteptând sau huiduind pe unii și pe alții în cadrilaterul odăii ce găzduiește Măria sa Televizorul. Iar neputința și noncombatul nostru sunt imediat speculate de tot felul de asemenea neisprăviți, care ne fură caii și-i încalecă ei. Iată un exemplu: undeva pe Valea Siretului, într-o localitate cu tradiție legumicolă, cineva vine cu ideea – modernă, actuală, cu perspectivă – de a constitui o asociație a celor ce cultivă legume. Se adună semnături, adeziuni, bani, se fac „alegeri” și se alege în fruntea asociației un „legumicultor” în a cărui grădină nu cresc decât bălării. Sau doar atâtea legume cât să aibă nevastă-sa deun borș. Este inutil să luăm în discuție ideile de eficiență, tehnicitate, calitate în legătură cu cultivarea legumelor. De știință aplicată de la selecția semințelor până la recoltare, de schimb de experiență, de perfecționare a forței de muncă, de chibzuință și determinare în valorificarea producției, de folos – până la urmă – pentru cel care sa asociat ca să câștige ceva din acel efort comun. „Alesul” nu le are cu legumicultura. Dar este președintele asociației.