„Cultul e liber, dar (din păcate) și incultul”

E o nebunie ce se întâmplă. Străbunicii și bunicii noștri au trăit zeci de ani așteptând să vină americanii. Ca să-i elibereze. După ’90, au început să apară. Tot ca să ne elibereze, dar de principiile noastre ancestrale.

 

Spre exemplu (întâmplarea a făcut să aflu), niște americani get-beget s-au aciuat cu ceva vreme în urmă prin Pătrăuții Sucevei. Asta nu ar fi o problemă, fiindcă românul e primitor. Dar tovărășeii ăștia aparțin unei secte („amish”) care racolează oameni săraci mituindu-i cu o văcuță, un petic de pământ, un utilaj agricol cu… vechime în câmpul muncii (dar nu contează, că … „e ajutor de peste ocean”) și îi obligă să respecte ciudatul lor cult. (Apropo de asta, spunea un înțelept odată: „Cultul este liber dar (din păcate) și incultul.”). Ei bine, marii propovăduitori de iluzii susțin că membrii comunității lor nu trebuie să se uite la televizor, să asculte radioul, să-și dea copii la școală sau să meargă la medic. Că așa se vor mântui, iar ei vor fi „cei aleși”. Se face totuși o dispensă la chestiile cu tehnica atunci când este vorba de telefonul mobil. Ca să n-o mai lungesc, americo-amish-izarea asta (n-am găsit altă formulă) are un singur scop, în opinia mea. Acela ca un grup restrâns de indivizi să atragă cât mai mulți adepți cărora să le ofere mijloacele de subzistență, iar prin îndobitocirea lor să-i poată manipula. Rețeta e veche dar, din păcate, prostia și dorința de a obține cât de puțin fără a face prea mari eforturi sunt și mai vechi.