Experiențe

Un bun prieten, medic veterinar într-o comună din preajma Sucevei, recunoștea că, în 30 de ani de când își conduce mașina, nu s-a întâlnit cu o furtună precum cea de vineri, seara mai ales. „Am ieșit din Suceava spre Dărmănești cam după șase seara. Ei bine, am crezut că nu mai ajung acasă! Pe de o parte pentru că nu vedeam pe unde merg de viscol, pe de alta din cauza troienelor…” Întâmplarea a făcut ca în acea zi patru mașini în care se aflau rude erau pe drumuri. Una, revenind dinspre Piatra Neamț, se afla la coada de mașini care așteptau să se deblocheze la Cumpărătura calea spre Suceava. O alta venea dinspre Roman și se apropia de Fălticeni, o alta se afla între Bacău și Roman, venind de la București, și, în sfârșit, a patra se avântase de la Suceava la Rădăuți.

 

Cele ce veneau spre Suceava au fost la Fălticeni, rând pe rând, îndrumate spre Dolhasca, apoi Liteni, Udești, Bosanci, Ipotești. Deși se afla sub puterea aceluiași viscol, ruta aceasta paralelă cu „europeanul” era circulabilă. Cu aceleași dificultăți de circulație, dar accesibilă. Au ajuns tot pe rând acasă, cea venind dinspre București abia la miezul nopții. Dar călătorii au dormit până la urmă în paturile lor. Drumul la Rădăuți a durat cam două ore, cu așteptări în coloană, cu ocolișuri pe ulițele Milișăuților, cu bătălia pieptișă cu troienele între Bădeuți și Rădăuți. Și cei porniți într-acolo au dormit însă până la urmă în paturile lor. Sâmbătă dimineața, la vremea bilanțului, mai bătea amarnic vântul, drumurile nu se desfundaseră, dar cerul era senin, bine pregătit pentru ger. Lume tânără, lume veselă, deja în stare să disprețuiască aventura din seara precedentă. Lume care dormise, totuși, în patul ei. Care-i problema? Cel mai „bătrân” dintre participanții fără voie la aventură, doctorul, a fost singurul onest: „Așa ceva n-am mai văzut!…”, îmi spunea el. Nici ceilalți nu mai văzuseră, dar este posibil ca experiența aceasta să fi fost deja uitată…