L.D. CLEMENT
Până la a vă anunța laureații, mărturisim că ne-am bucurat să ne aflăm, din nou, conform unor clișee jurnalistice (care au, totuși, darul de a constitui elemente textuale de tip semnal, pe care oricine le recunoaște), „în miezul evenimentelor”, pentru „a lua pulsul” acestei felii de realitate. Și pentru a constata că dacă nu neapărat meseria în sine, cel puțin ispita jurnalismului, chiar al celui de mare calitate (apropo de genurile și speciile ce susțin enumerarea de producții de mai sus), îi tentează pe mulți tineri, fie că urmează cursuri de specialitate, fie că nu. De astă dată, s-a întâmplat să mă aflu cel mai aproape de lucrările concurenților-reporteri, pentru a constata, printre altele (chiar și din prisma unor anumite erori sau confuzii: de ex. relatarea nudă sau portretul percepute drept reportaj), că în ei se află semințe pe cale a germina în relație cu momente din istoria jurnalismului și teoriile sale. Bunăoară că textul de gen poate fi și simplă informare, dar poate fi și mult mai mult, prin mișcare, prin apropiere de eveniment și actanți, prin observație atentă și, nu în cele din urmă, prin stil. Sau, altfel spus, că tinerii elevi-jurnaliști văd și ascultă, selectează și vor să ne propună fapte și oameni, străduindu-se să se plaseze în conturul adevărului care generează „obiectivitatea” și să-și utilizeze cultura și percepțiile proprii pentru ca, dintr-o inevitabilă „subiectivitate”, să afirme cu mândrie: noi suntem cei care vă spunem!
Comentarii