„A mai căzut o stea de pe cerul învățământului fălticenean…”

> Decedată la vârsta de 107 ani, prof. Virginia Stino a fost înhumată ieri în cimitirul „Grădini” din Fălticeni

 

Joi, 21 februarie, zi de doliu pentru toți cei care au cunoscut-o pe distinsa profesoară Virginia Stino, soția cărturarului fălticenean Aurel George Stino. La 107 ani, Virginia Stino s-a stins din viață, la Iași, acolo unde a plecat în urmă cu 10 ani, la una dintre nepoate. Virginia Stino ar fi împlinit în vara acestui an vârsta de 108 ani, fiind cel mai longeviv locuitor al Fălticeniului. Potrivit propriei dorințe, corpul său neînsuflețit a fost adus la Fălticeni unde a fost înmormântat alături de ceilalți cărturari ai familiei Stino. La slujba înmormântării, care a avut loc la cimitirul „Grădini” Fălticeni, au participat rude, prieteni, foști elevi, dar și autoritățile locale, respectiv primarul Cătălin Coman și viceprimarul Gheorghe Aldea. Pe ultimul drum i-au fost alături doamnei Stino nepoatele Mariana Dragomir din Iași și Raluca Dan din București. Slujba înmormântării a fost oficiată de pr. Bogdan și Neculai Apostol, iar, la finalul ei, pr. Neculai Apostol a făcut o scurtă prezentare a vieții distinsei profesoare, „care, iată, s-a întors la Fălticeni, pentru a fi alături de cei care au cunoscut-o și apreciat-o”. Un ultim omagiu a fost prezentat și de prof. dr. ing. Țuca Mariana Silvia, din partea Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” Fălticeni, în care s-a arătat că „Virginia Stino a fost un model de implicare în viața școlii, un exemplu pentru ceilalți profesori, dar și pentru elevi, a obținut recunoaștere și nenumărate distincții pentru pregătirea elevilor la concursurile și olimpiadele școlare”. Despre Virginia Stino se mai poate spune că… „a mai căzut o stea de pe cerul constelației învățământului fălticenean, cu aripile istovite de vreme, a pornit pe drumul veșniciei” (prof. dr. ing Țuca Mariana Silvia). Virginia Stino, soția lui Aurel George Stino, a fost profesoară de chimie și fizică, formată la universitatea din Iași. Din 1939 până la reforma din 1948, prof. Virginia Stino a fost un director respectat al Liceului de Fete din Fălticeni. Împreună cu soțul, Aurel George Stino, și-a împlinit misiunea de răspândire a culturii și mai ales de relevare a unor valori mai puțin știute ale Fălticenilor. În 1943, din inițiativa profesoarelor Virginia Stino și Eugenia Scripcaru, a fost pusă în scenă la Fălticeni opereta „Crai nou” de Ciprian Porumbescu, costumația necesară fiind adusă de la Teatrul Național din Iași, iar compartimentul muzical fiind dirijat de mr. Dumitru Popescu, care conducea fanfara Regimentului 16 Dorobanți din localitate. Prof. Virginia Stino a fost cel mai longeviv locuitor al Fălticeniului, iar dorința sa din urmă a fost aceea ca, după ce va muri, să fie înmormântată pe locurile care le-a iubit cel mai mult, Fălticenii, alături de soțul ei, în cimitirul „Grădini”.