Dintr-o istorie a durerilor „inexplicabile”

> De la filosofie la „isterie”, iar apoi la somatizare

 

Medicii sunt cei despre care știm că din totdeauna au tratat durerile, acele dureri care survin ca urmare a unui accident (lovitură, fractură, arsură etc.) sau sunt asociate unor maladii. Prin urmare, medicii sunt în situația de a decide care este sursa durerii, atunci când ea nu este evidentă, de a prescrie tratament medicamentos pentru îndepărtarea sau măcar diminuarea acesteia și de a stabili ce intervenții se impun pentru eliminarea cauzei durerii. Deși aceasta pare o „ecuație” relativ simplă, din cele mai vechi timpuri s-a bănuit și că anumite dureri nu au (doar) cauze fizice, intuindu-se că ele ar putea fi stârnite și menținute în baza unei relații dintre fizic și psihic. Ca efect de natură publică a interesului pentru acest aspect, Jean-Baptiste Poquelin, care, ca dramaturg, avea să devină foarte cunoscut în epoca sa și să rămână în istorie sub numele de Moli