Moda în politică

Cu o fotografie ce a mai atras atenția presei în urmă cu vreo două luni, senatoarea PP-DD de Suceava Vasilica-Steliana Miron a crăpat de curând ușa efemerei celebrități devenind subiect de (binevoitoare, în fond) știre ilustrată în unul dintre cele mai citite (pe hârtie și pe net) ziare din țară; un tabloid, desigur. „Ea este Vasilica, senatoarea care i-a înnebunit pe politicieni”! era anunțată lumea, fără a se furniza vreo probă că politicienii (ori măcar unul, acolo, pentru o declarație circumstanțială) chiar și-ar fi pierdut capul după ea. Cu explicația minimală că ea, Vasilica, își postase pe un site de socializare o fotografie descrisă de avizații receptori ca fiind o expresie „puțin mai sexy și mai dezinvoltă” a senatoarei față de imaginea/persoana pe care „o cunosc colegii din Parlament” (…cei care nu-i vizitaseră profilul de pe net). Dar se preciza și că ea „își vede de treburile sale”!

 

Ce se poate înțelege de aici? Dincolo de riscurile „socializării” pe net (pe care parlamentara și le va fi asumat sau nu), iată un nou context de natură să probeze că dintr-o poză se poate stoarce o povestioară de câteva rânduri sau, mai ales, că o (astfel de…) poză face mai mult (bine, rău?) decât o acțiune politică oarecare. Repunând în discuție, dacă vreți, pornind de la un clișeu, mai multe aspecte relative la „imaginea femeii în politică” (și pe lângă ea). La ce i se permite ori ba să facă ori să îmbrace. La urma-urmei, senatoarea are la dispoziție cel puțin un mandat pentru a încerca și stilurile (vestimentare…) Timoșenko, Rice sau Merkel. Și altele. Unul la îndemână ar fi și stilul Udrea, ajuns chiar de notorietate mondială prin Daily Mail, după ce fusese „coperta” unei reviste de-acasă (sau „de casă”): „rochie strâmtă de piele și cizme kinky cu toc înalt; și asta e o modalitate de a câștiga alegerile!” Ieri, Elena Udrea, anunțându-și intenția de a candida la șefia PDL, spunea: „Pot să mă bat cu Ponta, Antonescu și Voiculescu!”