„În spitale ar trebui mai mulți psihologi”

Psihologia este o știință și o profesie deschisă atât către tinerii care doresc să-și creeze un viitor profesional, cât și către adulții care vor să-și construiască noi cariere, a declarat într-un interviu acordat Agerpres prof. univ. dr. Mihai Aniței, președintele Colegiului Psihologilor din România.

 

El a susținut că în spitale ar trebui mai mulți psihologi și statutul lor bine definit în raport cu solicitările actului medical. În opinia sa, cheia problemei o reprezintă corectarea Legii sănătății din punctul de vedere al asistenței psihologice. – Care este interesul pentru psihologie în acest moment? – Profesia de psiholog reprezintă un interes deosebit pe plan mondial, ea trebuie bine reglementată. În multe țări, dar și la noi există o puternică orientare spre studii de psihologie ca o a doua facultate. Psihologia este o știință și o profesie deschisă atât către tinerii care doresc să-și creeze un viitor profesional, cât și către adulții care doresc să-și construiască noi cariere. Mai mult decât atât, este un interes foarte puternic spre studiul psihologiei pentru o dezvoltare profesională, pentru a găsi răspunsul la întrebările cu care se confruntă. Foarte mulți părinți doresc să studieze psihologia pentru a ști cum să se ocupe de copiii lor. Asta arată că nevoia de asistență psihologică acordată copiilor este din ce în ce mai mare. Presiunea și nevoia de psihologie vin dinspre partea părinților care resimt necesitatea de a acorda copiilor asistență psihologică. Părinții sunt primii care își dau seama că este nevoie de psiholog atunci când au probleme cu un copil, probleme comportamentale atunci când au un copil care intră în grupuri unde se consumă droguri, alcool, când se confruntă cu eșecuri școlare, când se confruntă cu atitudini bizare ale copilului. Către noi vine această solicitare foarte intensă și trebuie să spunem că nu suntem suficient de pregătiți în această direcție. Trebuie să asigurăm și prin facultăți, și prin pregătiri ulterioare o formare profesională serioasă pentru zona de psihologie a copilului. Aceasta ar fi o problemă serioasă în acest moment. O altă problemă este comportamentul de tip pompieristic al clasei sociale și al societății noastre. Dacă se întâmplă ceva, imediat primul lucru care se întreabă este dacă a fost văzut de psiholog, acesta fiind văzut deseori ca un panaceu care ar fi rezolvat cazurile. În diferite situații dramatice apar astfel de întrebări și brusc societatea își amintește de o categorie profesională de care altfel uită. Mă refer la cei care sunt răspunzători de soarta psihologiei, organisme guvernamentale, stat, instituții, care nu se preocupă întotdeauna să asigure un cadru cât mai bun pentru ca intervențiile psihologului să fie bine și corect realizate, sprijinul pentru psiholog să fie bine realizat. Și în școli psihologul este la fel de prost plătit ca toți ceilalți colegi ai săi. Să sperăm că va veni un moment în care aceste salarii vor fi așa cum se cuvine pentru cei care se ocupă de formarea tinerei generații. – Despre prezența psihologului în spitale ce ne puteți spune? – În spitale sunt psihologi clinicieni care sunt extrem de importanți. Tot mai multe dintre specialitățile din spital conștientizează locul, rolul și importanța psihologului, dar și aici ne confruntăm cu aceeași situație, tot de tip pompieristic. Atunci când se apare o situație dramatică se întreabă unde a fost psihologul. Pacienții trebuie să aibă acces la serviciile psihologului, niciun medic care face intervenții sau consultații de un anumit tip nu trebuie să se dispenseze de ajutorul colegului său psiholog. E bine să-l aibă alături și să se consulte pentru că întotdeauna există un ecou psihologic al tulburărilor somatice și un ecou somatic al tulburărilor psihice, e o legătură indisolubilă. Atunci când pacienții intră în operații, când sunt supuși unor intervenții trebuie să dispună de o asistență psihologică, pentru că traversează o perioadă delicată, de anxietate, de teamă. Medicul nu are timp, are o serie întreagă de obligații și nici nu are mijloacele, pentru că psihologul trebuie să acorde consiliere de susținere, de suport. Post operator este iarăși nevoie de suport. – Câți psihologi sunt în spitale? – Din păcate nu atâția de câți este nevoie. Și politica sănătății a fost mereu de diminuări bugetare și practic psihologii au fost printre categoriile profesionale care au fost trecute la economii. Sunt aproximativ 2.000 de psihologi clinicieni. În schema spitalelor sunt prevăzute aceste posturi, dar ministerul nu poate angaja, au fost restricții. În cabinetele de psihologie poate să fie și psiholog clinician, se pot face terapii sau evaluări psihologice pentru diferite profesii, domenii de activitate. În spitale ar trebui mai mulți psihologi și statutul lor bine definit în raport cu solicitările actului medical. Trebuie niște prevederi care să stabilească bine și clar ce trebuie să facă un psiholog, în ce moment, în ce situații. Sunt niște limite ale deciziilor sale, nu trebuie să se producă interferențe cu deciziile medicului. Profesia de psiholog este una liberală, noi putem fi mândri cu ceea ce s-a realizat, odată cu Legea psihologului, Legea 213, cu înființarea Colegiului Psihologilor. Este o profesie bine reglementată și bine organizată. Existența colegiului a adus beneficii foarte mari psihologilor, pentru că le-a oferit un suport, o protecție și o respectabilitate. – Ce face Colegiul Psihologilor? – Noi încă de la înființarea Colegiului am demarat și acțiunile de colaborare cu CNAS și MS, pornind de la ideea și presiunea foarte mare în rândul psihologilor de a fi și ei considerați ca părtași egali în ceea ce privește modul de decontare a serviciilor medicale. Am avut cel mai mult de furcă cu mentalitatea conform căreia tot ce înseamnă activitate de asigurare a sănătății populației se reduce numai și numai la actul medical. A trebuit să spunem de multe ori că există servicii de sănătate în cadrul cărora sunt servicii medicale, dar și alte servicii paramedicale și de psihologie. În aceste condiții, ele trebuie să beneficieze la rândul lor de decontări corespunzătoare. Am reușit din fericire în acești ani să obținem o serie întreagă de succese. Am reușit să introducem Colegiul Psihologilor ca partener în aceste negocieri și decontări cu CNAS. Dar mereu-mereu ni s-a adus ca argument Legea sănătății care nu prevede aceste servicii psihologice într-o manieră explicită. Cheia problemei pentru noi este corectarea Legii sănătății din punctul de vedere al asistenței psihologice. – Cu ce alte probleme vă confruntați? – Sunt probleme stringente în continuare, este problema concurenței neloiale pe care o realizează clinicile medicale private. Este o problemă delicată în raport cu prevederile Legii 213. Aceste clinici practică ilegal serviciile de psihologie unor terțe părți. Ceea ce fac aceste clinici este un dumping care va conduce încetul cu încetul la falimentarea multor cabinete de psihologie. Noi am căutat mijloace prin care să rezolvăm această situație și să ajutăm colegii noștri psihologi. Am avut o propunere, cea cu timbrele profesionale, dar a iscat foarte multe controverse, oamenii nu au fost pregătiți. – Câți psihologi sunt în România? – Din evidențele noastre sunt aproximativ 13.000 de psihologi care au atestat de liberă practică, dar nu practică toți, și aproximativ 4.000 de cabinete. Pe agenda Colegiului Psihologilor, a mea personal, se află evidența și securizarea avizelor psihologice. (AGERPRES)