Mănăstirea Putna și pământul de sub mormântul Sfântului Ștefan cel Mare. O judecată neterminată

Dacă la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena de anul acesta, 21 mai 2012, aminteam românilor cum Mănăstirea Putna este încă nevoită să se judece cu statul român pentru cele 14 hectare de teren ce formează vatra mănăstirii – cuprinzând biserica, mormintele, muzeul, gospodăria, arhondaricele și dependințele anexe –, iată că acum apar primele rezultate îngrijorătoare ale acestei judecăți.

 

Precum se știe, Mănăstirea Putna și-a câștigat proprietatea terenului dăruit de Sf. Ștefan cel Mare prin decizia irevocabilă a Tribunalului Suceava din 1 iulie 2011, intabulându-se în cartea funciară la 20 iulie 2011 și radiindu-se astfel statul român intabulat abuziv în urma decretului 273/1949. Deși nu s-a prezentat la niciun termen, Direcția de Finanțe Publice Suceava a introdus o contestație în anulare împotriva hotărârii abia la cinci luni de la pronunțarea ei, mai exact la 7 decembrie 2011. Aceasta în condițiile în care Codul de procedură civilă stabilește că o contestație trebuie depusă în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință a hotărârii sau cel târziu un an de la data rămânerii ei irevocabile. De altfel, oricine este citat într-un proces trebuie să-și arate interesul în primul rând prin prezentarea în fața instanței de judecată și susținerea propriilor argumente la timpul și locul potrivit. Este just să uzezi de căile extraordinare de atac (contestație în anulare sau revizuire) abia după ce ai depus tot interesul și efortul, în mod sincer și onest, în cadrul judecății propriu-zise (fond, apel sau recurs). Există o rânduială firească a lucrurilor în justiție, precum există o rânduială firească a mersului la biserică, a organizării muncii și a oricărei activități umane în general. Nu poți face lucrurile mari înainte de a le fi făcut pe cele mici. Nu poți veni la tribunal fără să ai hârtiile pregătite, tot așa cum nu poți veni să te împărtășești la biserică fără să fii pregătit sufletește prin post și spovedanie. Nu poți cere să te împărtășești după ce s-a terminat Sfânta Liturghie, fiindcă nu te-ai încadrat în timpul liturgic. Tot astfel, chiar dacă sistemul de justiție lasă anumite portițe, nu este firesc să ceri redeschiderea judecății după ce nu te-ai prezentat la niciun termen la care ai fost citat. Aceste portițe sunt lăsate ca derogări excepționale pentru oamenii de bună credință, nu pentru cei care la folosesc cu viclenie și contrar spiritului legii. Cu toate acestea, completul de judecată al Tribunalului Suceava a considerat că cererea Direcției de Finanțe Suceava a fost introdusă în termen legal, respingând astfel excepția tardivității – adică a acțiunii care depășește termenul stabilit – invocată de Mănăstirea Putna. În 18 octombrie 2012, instanța a respins și celelalte excepții invocate de noi – lipsa calității procesuale active și a calității de reprezentant – vizând procurile defectuoase și neconforme procedural prin care Ministerul de Finanțe a împuternicit Direcția de Finanțe Suceava, respectiv consilierul ei juridic, să îl reprezinte în justiție. Instanța a hotărât în final ca judecata să fie continuată în ziua de 8 noiembrie 2012, ora 9.00, din păcate chiar de praznicul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Atunci se va trece la discutarea pe fond a argumentelor prezentate de Direcția de Finanțe în contestația sa, chiar și a celor absurde – precum acela că Mănăstirea Putna „nu are calitatea de cult religios recunoscut în România”, sau că cele 14 hectare de teren ale Putnei „aparțin domeniului public al statului”. Acest ultim argument repetat cu insistență se bazează exclusiv pe o tentativă anterioară de înțelegere amiabilă între Mănăstirea Putna și statul român, prin care acesta din urmă ar fi trecut de facto terenul Mănăstirii Putna în domeniul său public, urmând ca de acolo să-l transmită Putnei în folosință gratuită și apoi în proprietate, prin hotărâre de guvern. Însă această convenție-artificiu propusă de statul român a fost încălcată tot de el, statul mulțumindu-se doar să treacă vatra Putnei în domeniul său public, fără s-o mai transmită apoi în proprietate definitivă. În aceste condiții ne-a devenit clar că singura posibilitate de a face dreptate este de a obține terenul mănăstirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nesupusă capriciilor regimurilor politice. La începutul acestui an ne întrebam dacă reprezentanții Direcției de Finanțe Suceava acționează din neștiință sau cu rea-credință. Ne întrebam dacă înțeleg pentru ce luptă și dacă s-au gândit la dreptatea unei acțiuni care urmărește să ia terenul pe care stă mormântul lui Ștefan cel Mare din proprietatea ctitoriei acestuia – Mănăstirea Putna. Sau poate că urmăresc să repună pe picioare un decret-lege abuziv al regimului comunist, Decretul 273/1949, prin care multe biserici și mănăstiri din Bucovina s-au văzut deposedate de pământul de sub ele, la nivelul cărților funciare. În acest scop, folosindu-se cu rea-credință de toate portițele pe care sistemul legislativ le-a creat pentru oameni onești, din decembrie 2011 și până în prezent, reprezentanții Direcției de Finanțe Suceava au înaintat acțiune după acțiune împotriva hotărârii Putnei, folosindu-se de toate căile extraordinare de atac aflate la îndemână: contestație în anulare, revizuire (cu termen în 10 decembrie 2012), suspendare provizorie a executării și chiar strămutare, cerând Înaltei Curți de Casație și Justiție trimiterea cauzei la o altă instanță și repornirea de la zero a judecății. În aceste condiții, ce valoare mai au declarațiile de pace făcute de juriștii Direcției de Finanțe Suceava? Și oare cum poate fi pace când de praznicul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, pe 8 noiembrie, ora 9.00, chiar în timpul Sfintei Liturghii, Mănăstirea Putna este nevoită să se prezinte la Tribunalul Suceava și să răspundă din nou la o întrebare absurdă: „Al cui este pământul de sub mormântul Sf. Ștefan cel Mare?”. Oare se teme cineva dintre români să răspundă drept? Sau există poate reprezentanți ai statului român care sunt deranjați că Mănăstirea Putna și-a recâștigat un drept istoric, așa cum și-au câștigat și alte biserici și confesiuni din România pământul care le-a aparținut? Această teamă sau neliniște sufletească în fața unui act de dreptate arată că omul respectiv nu are o conștiință curată înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu. Dacă așa vor sta lucrurile, atunci poate ar trebui să le cerem reprezentanților Direcției de Finanțe Suceava să-și curețe conștiința cu care acționează ca mandatari ai statului român – adică ai noștri ai tuturor – și fie să înceteze această campanie nedreaptă, fie să lase locul unor oameni mai demni decât ei! Indiferent ce se va întâmpla în sala de judecată a Tribunalului Suceava pe 8 noiembrie, le cerem tuturor românilor cu frică de Dumnezeu să fie alături de noi, cu sufletul și cu gândul, în rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu, către Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și către Sfântul Ștefan cel Mare, cel a cărui ctitorie este amenințată de o judecată nedreaptă și absurdă. Pentru rugăciunile lor și ale tuturor sfinților români care au trăit pe pământul nostru, dă-le, Doamne Iisuse Hristoase, acestor oameni un dram de înțelepciune și dragoste de adevăr! Amin! Starețul Mănăstirii Putna, Arhimandrit MELCHISEDEC VELNIC cu obștea 5 noiembrie 2012, La pomenirea sfinților mucenici Galaction și Epistimi