În doi

Cu naivitate sau perfidie, unii le cer domnilor Băsescu și Ponta “să coabiteze”. Care va să zică, spre binele nostru, al tuturor. Unul din doi, un pic mai seducător, dar și mai interesat, să-i dea telefon celuilalt, să se întâlnească într-o cârciumioară fără îmbulzeală și să-i spună franc uite ce e, ajunge cât am stat despărțiți, ajunge cât ne-am văzut doar la televizor, ne închiriem o garsonieră în centru, eu plătesc chiria, tu plătești utilitățile, ne cumpărăm doar mobilierul strict necesar, două paturi de campanie, un șifonier compartimentat și mai vedem noi ce.

 

Așa cum zic ei, nu ne luăm cu acte (destul s-au tot înrudit ai noștri, avem la unchi comuni și la verișoare de nu le mai știm numărul!), e mai bine astfel, în loc de divorț o să ne zicem pa. Ca să nu fie supărări, tu îți primești prietenii marțea și joia, eu lunea și miercurea. În weekend fiecare pleacă unde știe, să ne aerisim separat, să nu ne copleșească rutina. Iar pentru ăia chemăm o televiziune, vedem noi care plătește mai bine, poate optăm pentru două, una de-a mea și una de-a ta, și punem de-un reality show. Iar ziarele noastre vor povesti a doua zi ce și cum. O să prindă, vei vedea, le dăm câte un episod în zilele de lucru, să ne vadă cum dăm cu aspiratorul (tu mai știi cum se face?), cum jucăm rummy, seara ieșim pe balcon la taifas, privim orașul și chiar dincolo de el că, dacă-ți mijești ochii, se vede întreaga țară. Nici nu trebuie, de fapt, s-o vedem toată, e de-ajuns că ne vede ea. Hai, zi-i soției că-ți faci bagajul, scapă și ea de tine vreo două-trei luni, cine știe, poate chiar mai puțin. Hai, mișcare, că ne trece mandatul! („Mde…, n-o ieși ceva de râsul curcilor?” „Fii pe pace, crezi că mai au de unde râde?!”)