În fața stresului nu suntem egali

Asociem ideea de stres unor percepții pe care le punem în relație cu o tensiune, o presiune care vine din interiorul sau din exteriorul nostru și care generează organismului nostru reacții anormale, neplăcute.

 

În fond, stresul este o consecință a efortului nostru de a ne adapta la o situație nouă. Deși am dori să ne debarasăm de stres, am dori ca stresul să nu facă parte din viața noastră, experiența ne determină să înțelegem că nu putem trăi fără el (iar în anumite contexte poate fi chiar benefic), că acesta reprezintă o constantă a existenței oricărei persoane. Și că ne putem confrunta cu el nu numai la serviciu, la școală, ci chiar și acasă ori într-o vacanță pe care ne-o imaginăm a fi prin excelență relaxantă și distractivă. Dar chiar și atunci se pot ivi situații noi ori până și situații cu care considerăm că suntem obișnuiți, dar care necesită rezolvări inedite. În fața unei provocări, în noi se declanșează o reacție în lanț menită să detecteze energii, puteri, dar și informații, să le canalizeze, să le dea sens, așa încât să putem lupta cu acea provocare sau, după caz, să ne ferim de primejdiile pe care le implică; fiindcă pentru păstrarea integrității noastre și lupta, și fuga pot fi la fel de eficiente. Este evident însă că, de la situație la situație și de la persoană la persoană, dozajul acestora este diferit și reprezintă o constantă a stilului de viață al fiecăruia. Stil de viață care, pe de-o parte, se conturează ca atare spre maturitate, dar care, pe de altă parte, în funcție de stimuli, poate suferi modificări la orice vârstă. Ca persoane care dorim să fim cât mai informate, mai active, mai implicate în viața profesională, socială și nu în cele din urmă în viața familială și, ca parte a acesteia, în viața de cuplu, este bine să avem în vedere că societatea contemporană în care dorim să fim cât mai bine integrați presupune un stres specific, pe care nu întotdeauna suntem suficient de pregătiți a-l aborda, ce necesită un mai mare efort fizic și mai ales mental. Stres în fața căruia riscăm să avem reacții inadecvate. Nu este foarte dificil să ne dăm seama că, în urmă cu un secol sau două, omenirea în ansamblu – deși mai lipsită de apărare în fața unor războaie sau cataclisme! – avea de înfruntat surse de stres pe care înclinăm a le considera moderate sau minore din perspectiva de azi. Avem tendința de a considera că multiplele situații de stres ori contexte de stres prelungit la care suntem supuși ar avea drept consecință numai și numai uzura, epuizarea, starea de boală. Dar și aici contează care anume sunt sursele stresului și cât de pregătiți biologic și mental (inclusiv „învățați”) suntem pentru a le face față. Căci iată că unele persoane pot fi realmente doborâte de astfel de situații, pe când altele le pot depăși mai experimentate, mai călite. Însă pentru a ne proteja cât mai bine, și într-o circumstanță, și în alta, e recomandat să procedăm astfel încât să prevenim acumularea de stres, să acordăm trupului și minții perioade de odihnă. Așadar, stresul este un răspuns de adaptare, o reacție fizică și psihică, ce implică modificări reale în funcționarea organismului. Abordând stresul ca un conținut, ca o sumă de informații în mișcare, ce propagă efecte, e lesne de observat că putem vorbi despre câte un stres specific fiecărei persoane în parte. Iar diferențele pe care le sesizăm sunt decise de personalitate, de comportament și de stilul de viață. Un exemplu la îndemână poate fi acesta. Să ne imaginăm că ar urma să fie parcurs un traseu montan ce se abate pe marginea unei prăpăstii. Subiectul A, un temerar, îl va parcurge cu emoția specifică încercării menite să-i pună în valoare curajul și va trece pe buza prăpastiei tonifiat de adrenalină. Subiectul B va anticipa dificultatea încercării, se va asigura că poate păși cât mai departe de marginea hăului, finalizând traseul cu satisfacția că nu i s-a întâmplat nimic. Subiectul C se va îngrozi din start de ce i s-ar întâmpla dacă, din neatenție, ar aluneca ori s-ar împiedica tocmai în preajma prăpastiei și, ca urmare, va decide să refuze parcurgerea acestui traseu, finalmente trăind reconfortat că a luat o hotărâre din perspectiva sa înțeleaptă. Mai trebuie să avem în vedere și că în relație cu stresul intră agresivitatea, nerăbdarea, furia, teama, suferința. Pe de altă parte, o alimentație nesatisfăcătoare poate diminua sau, dimpotrivă, poate crește (mai ales pentru o scurtă durată) capacitatea organismului de a controla reacția declanșată de stres. În ce privește consumul de alcool sau de droguri, fumatul – despre acestea se știe că augmentează tensiunea fizică și psihică asociate stresului. …Nu putem refuza stresul, nu putem să ne ascundem la nesfârșit din calea lui, deși unii așa ar dori să procedeze. Pe când alții îl savurează. Stresul nu ne provoacă pe fiecare în mod similar și nu suntem egali în fața lui. Și e bine să reținem că stresul devine realmente dăunător sănătății noastre când nu mai suntem în stare să avem control asupra răspunsurilor pe care el le declanșează în corpul și în mintea noastră.