Basarabia, Basarabia…

Am urmărit cu mare atenție materialele legate de împlinirea a 200 de ani de la acel 16 mai 1812, când a fost înșirată sârma ghimpată de-a lungul unui râu de la mijloc de moșie (în „Crai nou”).
 

Nu știu câți dintre trăitorii de pe aceste meleaguri, dintre cei care citesc „Crai nou” cunosc faptul că în 1914 s-a ivit o șansă reală pentru Basarabia de a reveni la Patria Mamă, și încă fără vărsare de sânge. Să relatăm faptele. „La 1 iunie 1914, după Războiul Balcanic în urma căruia România se alege cu încă o parte din Dobrogea, sosește la Constanța cu iahtul Sandard familia imperială rusă. Țarul Nicolae al II-lea și împărăteasa Alexandra sunt însoțiți de copiii lor. Intenția țarului era să o mărite pe una dintre fete, pe marea ducesă Olga, cu alteța regală principele Carol, fiul regelui Ferdinand al României, proiect promovat puternic de către ministrul de externe al Rusiei, Serghei Sazonov. Această călătorie trebuia să-i facă să se cunoască mai bine și să-i apropie pe cei doi tineri prinți. Cele două familii urmau astfel să se înrudească. Țarul Nicolae al II-lea a promis atunci să-i dea drept zestre fetei sale, care urma să devină moștenitoarea tronului României, gubernia Basarabia. După vizita familiei imperiale va mai urma una, menită să apropie cele două țări: la București va sosi marele duce Nicolae Mihailovici al Rusiei cu misiunea oficială de a-i înmâna regelui Carol I bastonul de feldmareșal al armatei ruse. Cei doi prinți nu rămăseseră prea încântați unul de celălalt. Alteța sa Carol al II-lea, îndrăgostit atunci de Zizi Lambrino, o găsi pe rusoaică „alintată, nepotrivită” și… căsătoria n-a mai avut loc, iar Basarabia a rămas și-n continuare între străini. Dacă mariajul celor doi avea să se producă, ar fi salvat atât Basarabia, cât și pe marea ducesă Olga, care va fi împușcată peste trei ani, la 16 iulie 1917 de bolșevici în beciurile casei Ipatiev din Ecaterinburg” (După articolul „Basarabia între gulaguri și șanse”, de Nicolae Dabija, Chișinău, din Flacăra lui Adrian Păunescu, nr. 17-18 [539-540], 11-17 mai 2012). Dacă tot am ajuns la cuvântul gulag, să arătăm că mulți îl folosesc fără a ști ce înseamnă. Este prescurtarea de la „Glavnoe upravlenie Lagherei”. Acum, câteva divagații personale. Cum ne ajutăm frații de dincolo de Prut? De cum au scăpat basarabenii de chirilică și au trecut pe grafia latină, noi i-am „ajutat” cu „â” și „sunt”. Ceva legături pe linie de radio și tv sunt dar jurnalistic (presa scrisă), zero barat! Dacă înainte de Revoluția din 1989 noi ne abonam la presa lor și ei la a noastră, acum… Oare de ce? Cu nostalgie îmi aduc aminte de „Kiperuș”, „Literatură și artă” etc. Înainte vreme puteam (și de fapt chiar eram) să mă abonez la publicații din Albania și până în Belarus și Kazahstan, adică în 9 țări! Acum? KOLEA KURELIUK P.S. Unii vor ricana: „Kolea ai televiziune, ce mai vrei?”. Știți care-i diferența dintre un televizor și un ziar? Într-un ziar poți înveli o bucată de salam…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: