Pomenirea de 6 ani a acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta

Sâmbătă, la Mănăstirea Putna a avut loc parastasul acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, la 6 ani de la trecerea sa la cele veșnice. Marea profesoară universitară, model științific și moral pentru numeroase generații de profesori de limba și literatura română, a ales să fie înmormântată la Mănăstirea Putna, un loc de care au legat-o dragostea pentru istoria acestui sfânt locaș, legătura lui Mihai Eminescu cu necropola Sfântului Ștefan cel Mare și faptul că a avut ca părinte duhovnicesc, pentru o vreme, pe Arhimandritul Iachint Unciuleac, stareț al mănăstirii în perioada 1977-1992.

 

La ora 10, ÎPS Arhiepiscop Pimen, înconjurat de un sobor de preoți din mănăstire și satele învecinate, a slujit parastasul, în care, alături de obișnuitele cântări, a răsunat și „Hristos a înviat”, așa cum este rânduiala liturgică în perioada pascală. Alături de preoți s-au rugat monahi și monahii, oficialități locale, profesori de limba română, rude și ucenici apropiați, între care o parte din membrii fundației „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”: acad. Dan Hăulică, acad. Alexandrina Cernov, Grigore Ilisei, Teodora Stanciu, Rodica Marinescu. După slujba din biserică, s-a mers în cimitirul mănăstirii, unde odihnește și ÎPS Victorin Ursache, Arhiepiscop al românilor din Statele Unite în perioada 1966-2001. „Nu avem altă armă, alt ajutor decât rugăciunea” Înalt Preasfințitul Pimen, căruia maica Benedicta i-a încredințat, testamentar, săvârșirea slujbei de înmormântare, a rostit câteva cuvinte despre viețuirea creștină în vremuri dificile credinței. „Ne rugăm pentru înaintașii noștri, căci și ei au fost rugători pentru alții și acum sunt rugători pentru noi, acolo unde se află în locașurile de veci. Majoritatea dintre noi știm cum, în vremurile regimului comunist ateu, Maica Benedicta, profesor academician, a găsit mijloace ca să împărtășească studenților cunoștințe despre religie și convingeri religioase, convingeri și încredere în valorile culturii, ale culturii naționale și universale. Mi-a mărturisit un preot care predă religia că, după vacanța de Paști, intrând într-o sală de clasă, i-a salutat pe copii ,,Hristos a înviat!”, iar aceștia au râs, s-au uitat unii la alții și atâta tot. Desigur, nu toți elevii sunt așa, dar sunt foarte mulți și vor urma și alții. Și aceasta nu pentru că nu au dascăli, ci e vorba de atmosfera vieții noastre în cadrul Uniunii Europene, de felul în care se gândește politica economică a lumii europene și mai puțin, aproape deloc, politica culturii, iar a religiei nici atât. Nu trebuie să fim taxați ca extremiști când spunem că materialismul dialectic a fost un mare pericol pentru credincioșii creștini, dar mai mare pericol este politica globalizării. Un teolog, Paul Evdokimov, a spus că, în perioada regimurilor comuniste, Biserica a dobândit mulți martiri. Însă în această perioadă a globalizării, Biserica pierde mulți creștini, care cu greu se vor întoarce, dar se vor întoarce, la valori, la valorile culturale, la valorile credinței, la credință. Este necesar să împărtășim tinerilor haina culturii, în țesătura căreia se află ca element principal cele care aparțin religiei. Am venit aici să o cinstim, să ne rugăm pentru acest om de cultură și de trăire creștină. Rugăciunea ne va ajuta foarte mult. Nu avem altă armă, alt ajutor decât rugăciunea ca Dumnezeu să se milostivească. Cât de frumos a fost gândul adormitei întru Domnul ca să fie îngropată la Putna! Sfătuindu-ne, am ales locul mormântului: la picioarele duhovnicului ei pentru un timp, părintele Iachint, care a fost un om al rugăciunii, al răbdării, al înțelepciunii omului curat cu inima. Suntem într-un moment de reculegere în acest loc binecuvântat, în acest cimitir în care, alături de atâția nevoitori, este și un părinte ierarh care a păstorit în Statele Unite. El a păstorit cu rugăciunea. Aceasta a fost activitatea ÎPS Victorin în Statele Unite. A fost un om plin de credință, în afară de știința pe care o avea, căci a fost și profesor. Cel dintâi mijloc de pastorație este rugăciunea, cel dintâi mijloc pentru a rezista în fața încercărilor, pentru a ne realiza ca persoane, este rugăciunea. Ce e mai măreț decât a vorbi cu Dumnezeu? Și avem marele avantaj că vorbim cu Dumnezeu în cuvintele cu care au vorbit marii ierarhi, marii pustnici, care au lăsat rugăciuni atât de frumoase. Cred că un psiholog, un pedagog, un profesor, în general, rămân uimiți de conținutul pedagogic, psihologic, de tot ce au cuvintele rugăciunii care ne fac să ne despărțim de cele pământești și să ne înălțăm spre cele cerești. Ca să ajungi profesor trebuie să te pregătești în școală. Iar școala pentru viața veșnică este viața pământească cu con-știința prezenței lui Dumnezeu, a puterii și a purtării Lui de grijă. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca pe adormita în Domnul monahia Benedicta, profesor academician, să o așeze în ceata drepților. Hristos a înviat!” După aceste calde cuvinte a urmat masa de pomenire. În a doua parte a zilei s-a desfășurat o ședință a comitetului director al Fundației „Credință și Creație”. S-a discutat despre organizarea simpozionului anual pe teme umaniste, programat în perioada 22-25 august a.c., finalizarea ediției studiilor eminesciene ale acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga și alte proiecte editoriale ale fundației. A doua zi, după Sfânta Liturghie, oaspeții veniți din alte locuri au plecat ducând cu ei, așa cum au mărturisit, încă o lumină în suflet, aceea a îndemnului Maicii Benedicta „Să nu pierdem Verticala!”, atât de prezent în mănăstirile și oamenii din Bucovina. Ierom. DOSOFTEI DIJMĂRESCU