220 de ore, ca să plătim 280 de taxe parafiscale

În România, statul percepe mai mult de 300 de taxe, din care aproximativ 20 sunt fiscale (impozite generale pe profit, salarii sau alte tipuri de venituri, precum contribuțiile de asigurări sociale sau TVA), iar restul sunt parafiscale, adică aplicate punctual pentru autorizarea diverselor activități antreprenoriale.
 

Calculele companiei de consultanță Golden Mind & Spirit arată că, pe de-o parte, taxele parafiscale, în număr de circa 280, consumă 220 de ore pe an din timpul plătitorilor. Pe de altă parte, autoritățile care le percep sunt deosebit de ingenioase în a inventa noi impuneri de plată oamenilor de afaceri, dar nu numai lor, ci și tuturor cetățenilor. Reamintim că acest număr de ore pierdute de întreprinzătorii români pentru plata taxelor plasează țara noastră pe primul loc în Uniunea Europeană și printre fruntașele lumii în topurile mondiale ale parafiscalității, conform clasamentelor întocmite de instituțiile financiare internaționale. Soluția: un centru unic de plată și achitări online Soluția propusă de experții Golden Mind & Spirit este pe cât de simplă, pe atât de eficace: constituirea, în cadrul ANAF (sau a unei alte instituții din cadrul Ministerului Finanțelor), a unui centru unic de plată a tuturor taxelor, într-un cont unic de unde autoritatea statului să facă mai departe distribuirea sumei în funcție de destinația ei specifică. Acest centru unic trebuie să ofere apoi posibilitatea de a achita absolut orice fel de taxă prin plata online, în contul unic pus la dispoziție de autoritatea respectivă. O soluție curajoasă ar fi și diminuarea drastică a numărului taxelor parafiscale pentru a încuraja mediul privat să se dezvolte și a-i elibera pe întreprinzători de povara sutelor de plăți nejustificate. Câte taxe, atâtea drumuri De ce românii consumă atât de mult timp pentru plata acestor taxe? În primul rând, procedurile de achitare se complică inutil, pentru că fiecare taxă în parte își are contul său, pe care mulți funcționari nici măcar nu-l cunosc. În al doilea rând, fiecare taxă trebuie plătită în alt loc (fizic), respectiv la sediile sau ghișeele autorităților perceptoare, ceea ce face ca întreprinzătorul să fie nevoit să parcurgă tot atâtea drumuri (prin oraș, județ sau chiar către Capitală) pentru a se achita de aceste obligații. Doar un exemplu: programul „Rabla pentru tractoare” a rămas pe hârtie, pentru că eventualii solicitanți, din orice colț al țării, ar trebui să se deplaseze până la București pentru a se înscrie în program. Statul nu a dat posibilitatea înscrierii pe plan local, județean sau cel puțin regional, astfel că fermierii au rămas cu vechile utilaje în ogradă. Ce sunt taxele parafiscale Pentru a avea dreptul de a funcționa într-o anumită piață, întreprinzătorii trebuie să plătească atât licențierea (autori-zarea inițială), cât și menținerea în activitate, adică o taxă periodică, de regulă anuală. De la covrigărie (care trebuie licențiată ca activitate de alimentație publică), până la rafinărie (antrepozit fiscal ce trebuie autorizat și monitorizat pe tot parcursul procesului tehnologic), toate categoriile de activități sunt supuse avizărilor. Taxele pentru obținerea acestor avize sunt taxele parafiscale. Calculele Golden Mind & Spirit mai arată că fiecare activitate antreprenorială în parte este supusă unui număr de la 20-25 la 85-100 de avizări/firmă, în funcție de complexitatea acesteia, întreprinzătorii fiind obligați să plătească, în consecință, cel puțin tot atâtea taxe parafiscale de autorizare. Practic, fiecare „mișcare” din firmă este supusă autorizării (implicit, și taxării parafiscale), și aici pot intra achizițiile de utilaje, echipamente, instalații sau de servicii profesionale, acceptarea intrării pe anumite piețe reglementate, înregistrarea ca operator în domeniul vizat ori chiar retragerea, radierea, din registre. Studiu de caz Sorin P. din Craiova a fost de acord – sub acoperirea anonimatului – să enumere, pentru Golden Mind & Spirit, taxele parafiscale pe care a fost nevoit să le plătească pentru „amenajarea” magazinului său online. El și-a închis afacerea tocmai din cauza acestui regim presant al parafiscalității. Iată cum arată experiența lui Sorin: „Până să deschid magazinul, am alergat prin oraș aproape două luni. Trebuie să vă spun că mi-am propus ca în portofoliu să am numai mărfuri nealimentare, pentru că am avut o bănuială – comerțul cu alimente este mult mai strict reglementat, deci mai greu de autorizat. Ei bine, pentru fiecare gen de produs în parte din băcănia mea electronică (laptopuri și calculatoare second-hand, detergenți, becuri, obiecte de uz casnic, pulovere și confecții de sezon) mi s-a cerut autorizare, cu taxele aferente. Sigur, taxele nu erau mari, câțiva lei sau zeci de lei la autorizare, dar au fost atât de multe că până la urmă am renunțat”. Multinaționalele, „contaminate” În ultimii ani, un fenomen interesant și-a făcut apariția în mediul parafiscal de la noi și din Europa: și companiile multinaționale percep astfel de taxe! Controversatele taxe „de raft”, de expunere, de publicitate etc. percepute de hipermarketurile de pretutindeni sunt exemple elocvente care arată că multinaționalele s-au „contaminat” cu microbul parafiscalității de la autoritățile statale. (DAN MATEI AGATHON, CLEMENT SAVA)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: