Familia Cantemir și Școala Părhăuți

Familia învățătorilor Eudoxiu și Natalia Cantemir a educat un număr mare de generații de elevi la școala din Părhăuți. Eudoxiu Cantemir a fost directorul (dirigentul) școlii din 1908, când vine de la Pătrăuți, și până în 1935, când se pensionează.

 

Locuitorii în vârstă ai satului Părhăuți își aduc aminte de acești învățători cu deosebită plăcere și respect, deoarece erau conștiincioși, cu dragoste față de copii, buni gospodari și buni administratori ai școlii. De la Eudoxiu Cantemir băieții au deprins și cunoștințe de tâmplărie, în atelierul pe care acesta l-a înființat în cadrul școlii. Natalia Cantemir a învățat fetele să coasă în stil național. Ambii învățători organizau frumoase serbări școlare care cuprindeau recitări, cântece, dansuri, teatru. Natalia Cantemir preda mai mult la clasa I, reușind să dea următorilor învățători copii bine pregătiți, cu temeinice cunoștințe la scris-citit, socotit etc. Eudoxiu Cantemir era fiul Mariei și al lui Mihail Cantemir, funcționar la căile ferate în Cernăuți, iar soția sa, Natalia, era fiica familiei Victor și Maria Tușinschi, proprietari din Mihalcea. Erau înrudiți cu membrii cunoscutei familii a avocatului cernăuțean Voronca. Natalia Cantemir a studiat la Școala de fete din București ,,Elena Doamna”, aflată sub patronajul Reginei Elisabeta. Pe toată perioada cât au funcționat la Părhăuți, au stat în locuința directorului școlii. Pe lângă celelalte atribuții pe care le avea învățătorul care locuia în școală era și aceea de a anunța copiii satului, cu ajutorul unui clopot, ora când trebuia să vină la școală. Despre sunetul acestui clopot, preotul profesor doctor Vasile Ignătescu își amintește: „În adâncul ființei mele, la 80 de ani împliniți, îmi răsună și acum glasul clopoțelului plantat în portița de la intrare în curtea școlii, pe stâlpi de stejar cu acoperiș ca de troiță. Era legănat în fiecare dimineață, de un lănțișor, de către învățătorul care locuia în clădirea școlii. Glasul lui cu adânci rezonanțe, ca de schit, în mijlocul străvechiului sat Părhăuți, era îndrăgit de toți copiii. Era ca o chemare de ființă vie, adunând în curtea școlii copiii veseli din toate clasele, băieți și fetițe îmbrăcați în hăinuțe țărănești și cu trăistuțe frumos împodobite, cu flori cusute de mamele lor”. La pensionare, în 1935, familia Cantemir a plecat cu trenul la Suceava și apoi la Cernăuți, fiind însoțiți, la gara CFR din localitate, de un nu-măr mare de foști elevi, cu-prinși de regretul că se despart de această familie de învățători care le-au fost adevărați părinți spirituali. Fiica acestei familii, Viorica, îl caracteriza pe tatăl său în felul următor: „Tatăl, un om dedicat muncii sale, care intuia aptitudinile elevilor săi și îi îndruma spre studii superioare pe cei talentați”. Tot atât de mult s-au remarcat cei doi învățători și în calitate de părinți ai celor 3 copii pe care i-au avut: Traian, Liviu și Viorica. Doi dintre cei trei copii ai lor, Traian și Viorica, au ajuns personalități ale învățământului românesc. Liviu a profesat avocatura. În cele ce urmează vom prezenta câteva date din primii ani de școală și de tinerețe ale personalității celui care a fost Traian Cantemir, fiul cel mare al familiei Eudoxiu și Natalia Cantemir. A fost critic literar, istoric literar, dialectolog, folclorist, doctor în litere și filosofie al Universității Cernăuți, conferențiar universitar cu specializare la Roma (1931-1933) și altele. În registrul matricol, volumul 1, al școlii din Părhăuți, la data și locul nașterii, este notat: 7.09.1907, Pătrăuți pe Suceava, Bucovina. Se face această mențiune deoarece în unele lucrări apare ca dată a nașterii 20.09.1907 (aceasta fiind socotită, probabil, pe stil nou). Specificăm, în baza Registrului matricol nr. 1 al școlii din Părhăuți, că primele patru clase primare le-a urmat la această unitate de învățământ și nu la Pătrăuți, cum se menționează în anumite lucrări biografice. Este înscris în clasa I în anul școlar 1913/1914. Urmează primii patru ani la școala condusă de tatăl său din Părhăuți. Școala își desfășura activitatea după Legea generală asupra învățământului pentru Imperiul austro-ungar din 1869, în care sistemul de notare era de la 1 la 5. Nota 1 pe scara notelor era echivalentă cu calificativul foarte bine. Urmărind notele din registrul matricol amintit, observăm că în toți cei patru ani de studii la Părhăuți, Traian Cantemir a primit numai nota maximă – 1, la toate obiectele. Datorită acestor rezultate, în anul școlar 1918/1919, după cum este însemnat în registrul matricol, „A depus examenul pentru cl. I liceală la Suceava” iar în anul școlar 1919/1920 „Cercetează cl. II. liceală în Cernăuți”. Mențiunile din registrul matricol sunt scrise de Eudoxiu Cantemir, directorul școlii, învățător superior. În clasa a III-a revine la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, pe care îl va absolvi în anul școlar 1925/1926. Atât în timpul studiilor liceale, cât și al celor superioare își petrecea majoritatea vacanțelor în satul Părhăuți. Un bătrân, Vasile Romega a lui Alexandru (1916-2011), își amintea de când era elev la școala din satul natal „că l-a văzut deseori pe studentul Traian Cantemir, în ținută elegantă, participând la activitățile culturale pregătite de părinții săi”. De asemenea, Ana Ignătescu (născută Bădăluță, în 1920), în vârstă de 90 de ani, și-a amintit că „atunci când eram prin clasa a II-a sau a III-a, în vacanța de vară, Traian Cantemir, fiind student la Cernăuți, împreună cu alți studenți din sat, au organizat o serbare în șura lui Vasile a lui Taval, chiar în centrul satului. Aici au făcut o scenă din scânduri. Programul serbării a cuprins mai multe cântece, dansuri și scenete. A fost foarte frumoasă. Au luat parte foarte mulți săteni îmbrăcați în costume naționale, pentru că așa se umbla atunci. Pentru că eu învățam bine la școală, m-a pus împreună cu un alt băiat de-o seamă cu mine, Loghin Bocancea, să spunem, chiar la început, câte o poezie. De asemenea, ne-a pus acolo, pe scenă, să păzim o cloșcă cu pui. Noi am fost atenți la început la cloșcă, dar luându-ne cu vorba, a venit uliul și a luat cloșca cu puișorii ei. Noi am început să ne certăm de ce nu am păzit cloșca. Lumea a început să râdă. Apoi am aflat că, puișorii și cloșca au fost legați cu ață, dar noi nu știam, și apoi i-au tras pe sus, spunând că i-a luat uliul. La începutul serbării, studentul Traian Cantemir a vorbit celor prezenți despre familia de Hohenzollern”. A fost interesat și de folclorul din satul Părhăuți, dovadă „Cântecul ginerelui”, o baladă culeasă de el și publicată în „Anuarul Muzeului Bucovinei”, nr. XVII-XVIII-XIX din anii 1990-1991-1992 (text și comentariu). În septembrie 2011, școala din Părhăuți a avut onoarea să fie vizitată de nepotul lui Eudoxiu Cantemir și fiul lui Traian Cantemir, prof. univ. dr. Lorin Cantemir din Iași, după ce Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa, în aceeași zi. Prof. MIHAI BOCANCEA