O sărbătoare a spiritului

Primele zile ale noului an au fost de bun augur pentru bucovinenii din Iași, odată ce prima întâlnire a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (care împlinește anul acesta, să nu uităm, 150 de ani de la înființare) – Filiala Iași (Amiaza bucovineană cu nr. 45) – a reușit să coaguleze în jurul ei o bună parte a inimii culturale a capitalei moldave.

 

La 14 ian. 2012, în preziua Eminescului, generosul spațiu al Muzeului Unirii, oferit cu multă solicitudine și trăire sufletească de doamna Director Aurica Ichim, a fost neîncăpător la dorita întâlnire a ieșenilor cu regretatul prof. univ. Ștefan Cuciureanu (1911-1986), prilejuită de lansarea a patru tomuri voluminoase, ce conțineau opera de o viață a universitarului bucovinean și mărturii despre dânsul: Opere (I – Lingvistică. Filologie; II – Probleme de istorie literară; III – Miscellanea; IV – Creația literară (poeme, traduceri) + L-au cunoscut). Fericitul artizan al acestei „întâmplări culturale” de amploare, cel care și-a sacrificat câțiva ani buni din viață pentru depistarea tuturor scrierilor, tipărite sau în manuscris, ale prof. Cuciureanu, diligențele pentru traducerea în românește a studiilor italiene sau latinești, nu este altul decât dr. Vasile Diacon, bine cunoscut nouă prin ampla monografie privind Suha Bucovineană și prin alte studii aplicate la istoria și cultura română sau la istoricul berii, fost pupil de suflet al Profesorului. Având experiența volumului omagial Ilie Dan (apărut în 2009), Vasile Diacon a reușit să concentreze în jurul ideii tot ce are mai bun Filologia ieșeană, câțiva dintre profesorii „clasici” ținând și alocuțiuni care au reliefat personalitatea deosebită a lui Ștefan Cuciureanu, valoarea studiilor și traducerilor sale, avatarurile unei vieți cu suișuri și coborâșuri, care încă nu este repus în drepturile cuvenite unui savant de excepție, din stirpea unui Theofil Simenschy sau Petru Caraman. Copilul Cuciureanu din Hurjuieni, com. Frătăuții Vechi, și-a făcut studiile filologice la Cernăuți și la Roma, unde și-a susținut și doctoratul, a fost profesor de liceu, redactor la prestigioasa revistă „Convorbiri literare” de sub direcția altui bucovinean, I.E. Torouțiu, asistent universitar, apoi, ca etern incomod pentru regimul comunist, expediat ca profesor de matematică la o școală rurală, revenit în cercetare și la catedra universitară, unde a ținut sus steagul italienisticii și nu numai. Viața aceasta plină a fost evocată concludent, uneori prin fraze memorabile, de profesorii universitari Gavril Istrati („Bucovinenii au un soi de solidaritate care nu există în alte provincii”), Eleonora Cărcăleanu, Traian Diaconescu („puterea demiurgică de a reda atmosfera poemelor traduse”), Leonida Maniu, Stelian Dumistrăcel („poate ultimul mare boem din viața universitară ieșeană”), Gheorghe Macarie („cursul de romanistică era de fapt un curs de sensibilitate”) și alții, în prezența poetului Aurel Ștefanachi, directorul Editurii TipoMoldova, care a dat publicității o operă semnificativă, în condiții grafice de invidiat. O notă aparte a constituit-o prezența la manifestare a lui Onesim Cuciureanu, fratele Profesorului, agronom trăitor la Constanța, și el suflet de artist – un talentat grafician, înclinații muzicale și poetice – care a evocat crâmpeie din copilărie și tinerețe, recitând și poeme în limba latină. Ștefan Cuciureanu a fost o prezență vie și prin înregistrarea audio a unei conferințe din 1972 privindu-l pe Eminescu și conștiința latinității. Lista personalităților care au ținut să-l omagieze pe profesor prin prezența în sală este prea lungă pentru a o da publicității. Dar participarea lor a însemnato concentrare de suflet românesc, în jurul unui simbol plecat din Bucovina, într-o vreme când preocuparea de bază a societății este alta decât cultura. Cinste lor! Liviu PAPUC