Lideri politici cu dezechilibre psihice grave (II)

Altădată, ca și azi, toate acestea ilustrează paranoia cea distrugătoare de echilibru la mulți politicieni repede alunecați în megalomanie. Este important cum intri în politică, în istorie, pe ce căi și cu ce mijloace, dar mai important e cum ieși și cum rămâi în istorie, ce amintiri lași, cum te va cataloga memoria colectivă, latentă. Paranoicii, convinși de adevărul lor, nu se gândesc la asta.
 

Ei sunt dominați de idei fixe, delirante, de mania persecuției și a grandorii, au halucinații și fac orice pentru a-și împlini convingerile lor false. Boala își trage numele din grecescul „para” – dincolo, de lângă, și „nous” – inteligență. Inițial a desemnat delirul sistematizat și delirul de interpretare. Sensul actual este de psihoză caracterizată prin evoluția progresivă și ireductibilă a unui delir coerent, sistematizat (de persecuție, de grandoare, mistic), organizat, pornind de la anumite episoade reale din viața afectivă sau emoțională. Claritatea în gândire e conservată perfect și mai ales voința de acțiune. Orgoliul exagerat, neîncrederea, susceptibilitatea, judecata falsă și tendința la interpretare favorizează delirul. Această psihoză conduce frecvent la reacții agresive și antisociale, inclusiv delicte sau crime. Paranoicii au o tulburare profundă a personalității sau violențe în limbaj, comportament suburban, de obicei necontrolat, fără vreo cenzură. Curent, paranoia este etichetată ca nebunie, dar nebunia – cum am scris deja – nu constă în a-ți pierde rațiunea, ci în a pierde totul, în afara rațiunii. Paranoia e o „demență afectivă”, intelectul fiind apt de performanțe; paranoicul pierde contactul cu realitatea ca urmare a pierderii afectivității, a compasiunii, a capacității de a iubi. Volumul „Acești bolnavi care guvernează”, de Pierre Accoca (Ed. Tribuna, Craiova, 1993), se referă la Brejnev, Churchil, Eisenhover, Papa Pius al XII-lea, Nixon, de Gaulle, Hitler, Mussolini, Stalin, Hrușciov, Johnson, Kennedy, Lenin, Salazar, Roosevelt, Adenauer. Mulți dintre ei au devenit la un moment dat o primejdie politică și, dacă pietrele de moară ale destinului i-au dus de mult în lumea de dincolo, mai sunt în fotolii, „la post”, unii încă tineri, alții gerontocrați care ilustrează evident paranoia, schizofrenia, involuția gândirii, sugerând chiar maladia Alzheimer. Exemple ca cele de mai sus și multe altele, nenumite, arată că ambiția poate fi ultima pasiune și, în acest sens, generalul de Gaulle, spunea la adresa generalului Petain (1856-1951), mareșal și om politic francez, prim-ministru al guvernului prohitlerist de la Vichy (1940-1945), că „deși fizic arată destul de bine, este dominat de dezinteresul senil față de tot și de ambiția senilă de a obține totul”; „capul nu-l mai servea, iar spiritul se desprindea încet de el”. Cât despre de Gaulle, conștient de minusurile vârstei, se autodemite din funcția de președinte al Franței în 1962, dată după care o adâncă tristețe n-a încetat să-l viziteze, până în 1970, când moare prin ruptura anevrismului disecant al „căii regale” a sângelui, artera aortă, boala cunoscută sub numele de „Sindromul Marfan”, de care suferea și Abraham Lincoln, președintele american asasinat în 1865 în Teatrul Ford din Washington de actorul J. W. Booth, un sudist fanatic. Numai paranoia și sadismul subsecvent pot motiva deriva psihotică a împăraților romani care-i sacrificau pe creștini în arene, unde erau sfâșiați de animale, sau organizau luptele cu gladiatori spre desfătarea lor și a mulțimilor, „spectacole” care nu-i onorează pe romani. Analiza istoriei duce la concluzia că absurdul paranoiei selectează din rândul mulțimilor pe cei care posedă genele criminalității inductoare ale planurilor diabolice, care devin realități pe măsura dezvoltării cultului personalității. Jucându-ne puțin cu afirmația unui mare antropolog și medic criminolog italian, l-am numit pe Cezare Lombrozo (1835-1909), după care „orice popor își are criminalii pe care-i merită”, am putea zice că „fiecare popor își are conducătorii pe care-i merită”. Autor al teoriei „infractorului înnăscut”, Lombrozo a fondat școala antropologică a dreptului. Când „masele largi” angajate în acele „băi de mulțime” căutate de Lenin, Mao, Hitler, Stalin, Kim Ir Sen, Ceaușescu ș.a. și-au dat seama de capcana în care-i duseseră idolii falși, era prea târziu; pseudoidolii divinizați inițial „se cățăraseră prea sus” și nu-și mai vedeau susținătorii, care deveneau niște numere, doar aplaudaci. Istoria recentă repetă istoria îndepărtată. Caligula, împărat roman (37-41 d.Hr.), s-a remarcat prin cruzimea și extravaganța hotărârilor sale, motive pentru care pretorienii săi l-au asasinat. Sub Ceaușescu, circula în surdină epigrama: „Caligula imperator a făcut din cal senator,/ Iară Groza, mai sinistru, a făcut din bou ministru/ Ceaușescu, mai galant, a făcut iapa savant.” Nero, împărat roman (54-68 d.Hr.), psihopat notoriu, le-a asasinat pe Agripina, mama sa, și pe Octavia, soția sa, și apoi pe filosoful Seneca, mentorul său; a incendiat Roma, dând vina pe creștini. S-a sinucis când legiunile imperiale s-au răsculat. Mezoamerica aztecă a cunoscut de asemenea cruzimi inimaginabile până și după cucerirea spaniolă. Dar și Europa contemporană cu tragedia aztecă avea destui conducători anormali. Ivan al IV-lea Vasilievici (cel Groaznic, 1533-1547), primul țar al Rusiei, a selectat „un asasin de serviciu”, pe Maliuta Skuratov, care s-a remarcat decapitând sute de boieri, motiv pentru care țarul i-a dat comanda „Opricinei”, organizație care-i suprima pe adversarii săi. Mai mult, țarul s-a încuscrit cu acest criminal, pe care l-a pus să-l omoare pe fiul său pentru a nu-și pierde tronul. Nu putem uita de temutul Baiazid (Ildîrîm 1389-1402), cel care a înfrânt armata cruciată la Nicopole, dar care a fost înfrânt la Rovine în 1394 de Mircea cel Bătrân și de Timur-Lenk (Tamerlan) la Ankara în 1402, fiind purtat în captivitate într-o cușcă de metal. (Va urma) Dr. IOAN IEȚCU Fundația Ecologică din Bucovina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: