D’ale politicii (190)

– Un dicționar… alternativ –

 

> Arbore. Ce este, ce reprezintă, în final, un monument, o statuie, un mausoleu… sau orice altă creație a minții, mâinii unui artist, în fața unui simplu, firesc, natural arbore? Numai o formă a orgoliului uman de a învinge Natura! Un mare gânditor spunea că orice formă de creație artistică este un mare zero în raport cu un copac oarecare… Iar când privesc arborii „pionieri”, sunt mereu uimit – deși silvicultor – de puterea unui mesteacăn, a unui brăduț de a crește, de a se agăța de stânci sterile, de a urca spre Cer în lipsa minimei hrane, minimului pământ fertil… Ei bine, atunci realizez micimea ambițiilor și derizoriul „izbânzilor” noastre, omenești… Inclusiv a celor artistice. Darmite politice, ierarhice… > Bătrânețe. Frumoasă zicere: îmbătrânirea nu este dovedită de vârsta ta biologică, ci de felul în care îi privești, înțelegi și îi accepți pe ceilalți, mai tineri, din preajma ta. > Bogăție. Bogăția, bunăstarea – să nu ne mai ferim, fățarnic, să o recunoaștem – au fost mereu garanția stabilității, ordinii sociale, disciplinei. A valorilor care au clădit și consolidat civilizația. După cum mereu vor exista săraci, neputincioși, eternul ferment al dezordinii și revoltei. > Brânză. La ora de dirigenție (înainte de 1989), Bulă se confesează: „Visez mereu un munte de brânză înalt până la Dumnezeu”. „Dar Dumnezeu nu există!”, replică vigilenta profesoară. „Dar ce, parcă brânza există!?” șopti, trist, Bulă… > Coup de foudre. Dragostea la prima vedere se ia ca o viroză: te poți vindeca ori poți, deopotrivă, muri din cauza ei. > Diplomat. Un individ bine îmbrăcat și manierat care, când îți propune să te duci dracului, tu chiar simți o plăcere în a te conforma. > Disperare. Iubirea are o latură aspră, nedreaptă…, disperată. Cu cât iubești mai mult pe cineva, cu atât devii mai subiectiv, mai nedrept, mai nerealist… Ce preț greu plătim pentru o trecătoare, repetabilă amăgire! > Facebook. Unu din cinci divorțuri înregistrate azi în S.U.A. – două din cinci la orizontul anilor 2015 – are ca motiv frecventarea excesivă de către partener a numitei rețele de socializare. > Interes. „Orice am face, oricum ne-am justifica faptele, noi, oamenii acționăm mereu din interes. Chiar și iubirea față de Dumnezeu este una interesată. Acela care îl recunoaște, mărturisește pe Dumnezeu știe, speră că va câștiga în schimb iertare, liniște, viață veșnică. Există deci un «interes» până și în această iubire. Pentru a ne îndrepta și desăvârși, va trebui să învingem interesul inferior, așteptarea răsplatei, ambițiile care tind să satisfacă dorințe arzătoare, imediate, egoiste. Pentru a găsi țelul superior: nevoia de a ne dezvolta și împlini, de a ne înnobila după chipul Domnului…” (M.A. Aivanhov) > Măritiș. Un chinez miliardar (36 de ani, divorțat) a cheltuit – verbul mi se pare corect ales, oricare ar fi, oricare va fi rezultatul! – vreo 150.000 mii de dolari într-o „campanie națională publicitară” menită a-i afla nevasta. Virginitatea este doar una – prima – din calitățile cerute aplicantelor. Ei bine, jinduitul burlac a primit nu mai puțin de 5000 de solicitări! „Săracul” bogătaș (sic!?) a redus – cu ajutorul unei „armate” de consilieri bine plătiți – „batalionul de femei” (un celebru film comunist chinez se chema „Batalionul roșu de femei”) la un lot de numai 30 de „finaliste”. El a promis că-și va face timp pentru a sta de vorbă cu fiecare dintre aspirante… Unde dai și… câte crapă… de ciudă!? > Opțiune. Când începi să îmbătrânești, tot ceea ce nu ai trăit, văzut în tinerețe ți se pare inacceptabil, nepotrivit, depășit. Celelalte „oferte”, noi, nu le mai poți înțelege, aprecia. Îți rămâne, în schimb, șansa de a gusta, de a te bucura de tot ceea ce mai poți atinge, verifica, încerca. > Prevestire. Azi dimineață, pe când mă îmbrăcam, am rămas cu nasturele de sus al cămășii în mână. Apoi, când mă încălțam, mi s-a rupt un șiret… Ei bine, mă gândesc cu groază că peste zi va trebui, totuși, să fac pipi… > Q. Bărbații seamănă cu această – rar folosită – literă: devin, cu vârsta, un mare balon, un zero. Cu o codiță tot mai scurtă… > Secetă (ori… sete mare, arșiță tare, monșer). Serioasa agenție de presă „Reuters” relatează, derutată, strădaniile locuitorilor unei comunități rurale din India de a le convinge – deocamdată fără succes! – pe virginele satului să participe (în pielea goală) la o procesiune de invocare a ploii izbăvitoare. Bărbații inițiatori invocă o tradiție salvatoare, multimilenară… Dar fetele zic doar: nu și nu! Blocaj total, naivă dilemă pentru autorul acestor rânduri: oare nu or mai fi deloc virgine între fetele Indiei? Or, mai degrabă, virginitatea are un preț mai bun când ți-o negociezi și vinzi singură, fie și la noroc, la hazardul căsniciei și nu „prin primărie”. Retorisme… > Sinucidere. „Sinuciderea nu e o problemă de lașitate, dar nici de curaj. Ea nu e nici măcar o problemă în sine, e doar un act individual. A te naște înseamnă a te sinucide: fie cotidian, treptat, fie brusc, violent”. (J. Renaud) > Timp. O noțiune tot mai relativă, în ciuda ceasornicelor performante de astăzi. Timpul depinde nemijlocit de starea sufletească a fiecărui om. El nu are o dimensiune proprie, comună, obiectivă, ci se sincronizează cu ritmul așteptărilor, nerăbdării, foamei, dorinței, suferințelor noastre. > Vase (comunicante). Dacă vei coborî sincer, profund, în tine însuți, vei găsi pe alții – unii uitați în vreme – deoarece viața fiecăruia, fie că o vrem sau nu, respectă „principiul vaselor comunicante”.