Cezar's

D’ale politicii (189)

– Un dicționar… alternativ –
 

> Bărbăție. Începem să fumăm, adolescenți imberbi, pentru a ne arăta, dovedi, proba „bărbăția”… Apoi, după 20, 30 ori 40 de ani, ne chinuim, încercăm zadarnic să abandonăm prostul obicei… din exact același motiv. > Bloc. Un actual, respectabil și gospodar demnitar folosea, acum vreo 15 ani, sintagma „calic de bloc”… Cu referire la proletarii care primiseră, în comunism, în schimbul dezrădăcinării lor, un apartament din patru plăci de beton… La acea vreme, l-am sfătuit să abandoneze sintagma (umilitoare, desigur, pentru bieții urbanizați forțat…, dar și reală, valabilă încă și azi – scuze! – pentru eternii „calici”, cei care s-au mulțumit mereu cu puțin, cu pomenile Statului social… fie el comunist, fie „capitalist”)… Iată de ce următoarea pildă mi se pare revelatoare pentru „viața la bloc”: vecinul de deasupra obișnuia să-și arunce, cu zgomot, pe podea, bocancii grei, de serviciu… Spre iritarea – și nesomnul – celui de „sub el”. Sesizat de acesta din urmă, vecinul de deasupra s-a oprit, brusc, din descălțare, după aruncarea, rituală, pe podea, a primului bocanc. Credeți că a fost bine? Aș… Vecinul de sub el a sunat la ușă, mai încercănat și mai nedormit ca de obicei: aruncă-l, domnule, odată, și pe celălalt, că zău că nu pot adormi… Un posibil eseu despre viața la bloc… ori despre câinele lui Pavlov…? > Capitulare. Frumusețea, perfecțiunea formelor corpului tău mă îndeamnă să insist, femeie, să înțelegi, în fine, de ce îți declar – a suta oară – că nu e nicio rușine ca tu să te preumbli, în neștire, goală prin cameră… Rușinea, pierderea, fuga din Rai, ar consta, dimpotrivă, în ambiția – fals pudică – ca tu să pervertești darul dumnezeiesc oferit ție… Prin purtare (inutilă) de veșminte… „pe trupul tău boghet” – (vorba Hobbitului, Emil Brumaru:)… Ia citiți, frați cititori, abia ieșiți din post: „Iubirea noastră este cu păcat/ Oh, toată ziua stăm trântiți în pat/ Ca într-un Rai adânc și afânat.// Veșmintele pe trupul tău boghet/ Nu ți le pui, ci numai în sipet/ Le ții, pe șolduri mângâiată-ncet.// Papucii de-i încalți, cu chiu cu vai,/ Faci doar un pas și te oprește-un pai/ Căci iar te-așezi, sufletu-n cești să-mi dai…” > Integrare. Să nu ne (mai) amăgim. Zice un politolog: a accepta să te integrezi, ca popor, ca națiune, într-o structură supranațională (căreia i te atașezi, interesat și conjunctural, doar prin speranța că îți va fi mai bine) înseamnă a accepta implicit, nemărturisit, dar firesc și prețul absorbției, dizolvării și diluării tale ca entitate, ca istorie, ca memorie a neamului tău… Neam din care nu va rămâne, la urmă, decât o amintire: cea a copilului care ai fost… mereu contrazisă de cărțile de istorie – mincinoase – ale Imperiului în care te-ai integrat, căruia te-ai supus. Superbă observație, validată de Istorie prin toate „integrările” noastre – voite, alese, ori impuse – în toate Imperiile ce ne-au integrat: Otoman, Țarist, U.R.S.S.-ist… Mai nou, U.E.-ist… > Glorie. Gloria este ca un dicționar. Iar un dicționar este ca o ușă: se deschide, se închide…, după moment, după chef, după conjunctură… După nevoile celor ce împing ușa… > Lacan. Reputat savant contemporan, care spunea despre filosoful Diogene (cunoscut ca unul ce practica anumite „plăceri solitare” în public): El ne arată că rezolvarea problemei dorinței și voluptății se află – să zic așa – în mâna fiecăruia… > Molie. „Ce impresie ți-a produs, draga mea, primul tău zbor în afara șifonierului?” își întreabă mămica molie progenitura. „Excelentă! Toată lumea mă aplauda, frenetic” răspunse moliuța. > Robinet. Se pare că unica soluție verificată pentru a te lăsa brusc – și definitiv – de fumat este să lași deschis la maximum robinetul aragazului din bucătărie, cu ceva vreme înainte de a-ți aprinde țigara. > Simplicitate. Când N.A.S.A. a observat că – din pricina imponderabilității – pixurile nu mai funcționau în spațiu, a investit 12 milioane dolari într-un program de cercetare, comandat firmei „Andersen Consulting”, apropiată tradițional Casei Albe. După 10 ani, problema a fost rezolvată. Rușii au ales o soluție mai simplă: folosesc, în cabina spațială… creioane. > TV. Să fim sinceri: programele televiziunilor sunt doar în mică măsură reflexul, creația celor ce le concep ori finanțează, ci mai degrabă copia fidelă a celor ce le privesc. > Vise. Cele mai noi fantasme erotice ale cetățenilor Albionului: trei sferturi dintre supușii Reginei – indiferent de gen – visează să facă amor cu un star, cu o vedetă. Jumătate dintre bărbați speră să aibă o relație cu soția celui mai bun prieten, în vreme ce una din trei femei imaginează strategii de cucerire a… șefului. Cam nesupuși – cel puțin la nivel mintal – supușii și supusele Majestății-Sale…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: