Octogenarul Alexandru Jaucă revine pe simeze după 69 de ani

După 69 de ani de la prima sa expoziție de pictură din timpul când era elev la CN “Ștefan cel Mare” Suceava, dl Alexandru Jaucă expune din nou, la cei 85 de ani ai săi, pictura pe care a păstrat-o până acum ascunsă de ochii lumii, în expoziția deschisă ieri la galeria de artă de la parterul Consiliului Județean Suceava.
 

De amintit că dl Alexandru Jaucă este președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Suceava. La vernisaj a fost înconjurat de familie, de prieteni, alături fiindu-i și președintele CJ Gheorghe Flutur, vicepreședintele Vasile Ilie, artistul plastic (tovarăș de suferință) Radu Bercea și mulți alții. “Pentru mine este o foarte mare surpriză această expoziție, nu i-am știut această latură și când i-am văzut tablourile mi-am dat seama că dl Jaucă pictează cu sufletul. Lucrările sale reflectă natura și satul din Bucovina. Este riguros și onest, asta văd eu la dl Jaucă”, a spus Gheorghe Flutur, care i-a înmânat și o diplomă de excelență. “Pictura pornește de la sentiment” Dl Alexandru Jaucă nu s-a apropiat întâmplător de pictură, în timpul liceului fiind descoperit de profesorul său Dimitrie Loghin, care l-a chemat să expună alături de el. După terminarea liceului, a intrat la Academia de Artă din Iași, dar aceasta s-a desființat și, fiindcă nu se putea muta la București, a preferat să urmeze Dreptul, unde de asemenea era student, dar nu s-a despărțit niciodată de pictură, fiind un autodidact în această privință, a spus chiar domnia sa: „În viața mea liberă am căutat să desenez și să pictez ca un hobby. În primul rând, ca autodidact mi-am însușit tehnica, am început să studiez arta, istoria artei și am cules de acolo tot ce a fost necesar pentru această îndeletnicire”. Dl Jaucă a spus că nu a fost “tributar” gustului public, nici nu a ținut cont de moda din pictură, detașându-se de toate acestea: “Pictura pornește de la sentiment. Și înainte de pensie, și după pensie am lucrat tot mai intens. Am plecat de la un subiect care mi-a fost drag întotdeauna, pădurea, și înainte, și după ’90. Singurele zile în care mă recream erau în pădurea de la Pătrăuți. Am descoperit acolo colțuri de natură care meritau să fie imortalizate. Pădurile prezintă un mare avantaj pentru inspirație, prin variația de forme și culori. Pădurea își schimbă culorile în timpul anotimpurilor, chiar și în timpul unei zile apar jocuri de lumini și umbre. În fața lor un om îndrăgostit de pictură nu poate rămâne insensibil”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: