Lacrimile Cazinoului

Vatra Dornei – o localitate înfrigurată – așteaptă venirea iernii adevărate în această toamnă întârziată. Orașul este situat în inima Carpaților Orientali, într-un culoar depresionar la 804 m altitudine. Această stațiune balneo-climaterică era pe bună dreptate numită în perioada interbelică „Perla Bucovinei” și constituia mândria dornenilor.

 

Oamenii de toate vârstele din întreaga țară și unii din străinătate vin pentru odihna sufletului, a minții și tratarea bolilor cardiovasculare. Aici se simt bine, admiră peisajul montan indiferent de anotimp. Sunt apreciate condițiile de tratament, masă și cazare. Atracțiile principale sunt Parcul de aproape 50 de hectare, magazinele, pârtiile de schi și sanie, pensiunile turistice și restaurantele care se găsesc la tot pasul, două muzee – Etnografic și de Științele Naturii, gările etc. În parcul stațiunii îți ies în cale veverițele. Este o mare bucurie să urmărești cățărările zglobii și salturile sprințare, grațioase. Se apropie de oameni pentru a fi hrănite cu alune și nuci oferite din mână, de cele mai multe ori. Trecătorii se aprovizionează cu nuci și alune din magazinul parcului și piața agroalimentară a orașului. Te atrage aleea cu busturile clasicilor culturii române – Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, G. Enescu, C. Porumbescu etc. Noua și frumoasa Catedrală „Sf. Treime” atrage zeci și sute de enoriași în zilele de sărbătoare. Printre brazii din parc, la poalele Dealului Negru, se află Izvorul Santinela, construit înainte de 1918 care seamănă cu un castel medieval cu turn. Nu putem omite prezența Cazinoului construit la sfârșitul secolului XIX, vizitat de împărați și personalități ale secolului XX. Amintim pe împăratul Frantz Joseph, arhiducele Frantz Ferdinand, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Ion Luca, Eugen Jebeleanu, Zaharia Stancu, Octavian Goga. În zilele noastre, Cazinoul e o ruină. Lacrimile Cazinoului „se varsă” în râul Dorna, care străbate municipiul. Doamna profesor Tațiana Vlad Guga, poetă a Bucovinei risipite, locuitoare a orașului, are multă dreptate în poezia „Mi-e dragă Dorna adoptivă” în care scrie: „Cu veverițele în parc, sprințare,/ Aleile cu scriitori/ Și bietul Cazinou ce moare/ Vai, nepăsarea tuturor” Neglijența se întâlnește și în stațiuni precum Băile Herculane, Buziaș sau Bălțătești, unde se află multe clădiri care stau să se dărâme. La Vatra Dornei numai una singură stă să moară. E dureros că nu se găsesc soluții! Câteva întâmplări sunt interesante privind istoria Cazinoului dornean. Astfel, harnicul și priceputul primar Vasile Deac, inițiatorul proiectului construirii Cazinoului, clădire emblematică de interes local și nu numai, s-a împușcat după câțiva ani de supărare pentru că a fost bănuit că a furat din banii primăriei. Erau alți oameni și alte vremuri…În prezent, la câți fură, ar putea să fie lipsă de primari dacă respectivii ar recurge la sacrificiul suprem, luându-și viața. În alte situații, cei care pierdeau mulți bani și averi mergeau pe podul peste Dorna, se aruncau în râu sau își zburau creierii cu pistolul. De remarcat că în această toamnă a apărut volumul de poezii „Vrăbiuța norocoasă”, autor fiind Valeria Moroșan. Dumneaei lucrează ca tehnician masor cu mare dragoste de oameni la pitorescul han balneo-turistic din stațiune. Închei cu interesanta mărturisire a acestei doamne: „Sunt mereu într-o febrilă căutare a frumosului, pentru că în frumusețe îl regăsim pe Dumnezeu”. Acest volum de poezii se adresează celor mici și celor mari deopotrivă. Am consemnat aceste rânduri ca un mare iubitor al colțului de Rai acre este Bazinul Dornelor.