Din cauza temperaturilor cu plus, bisericile din Suceava n-au avut, conform tradiției, cruci din gheață. La Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava, oamenii și-au așezat pe masa altarului, pregătită din vreme în curte, cănile, sticlele, bidoanele cu apă scoasă din fântâna din curtea locașului, pentru ca preotul, după terminarea slujbei, să-și coboare harul asupra lor. Odată săvârșită această taină de către ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, credincioșii adunați în preajma altarului au fost stropiți cu agheasmă mare întru înnoirea sufletelor. Imediat după acest moment, evlavia multora dintre cei veniți la mănăstire a cam expirat. Zeci de bărbați și femei au prins a se buluci către recipientele cu apă sfințită, împingându-se și făcând viața grea jandarmilor ce țineau piept “năvălitorilor”. “Bagă-te, că dacă n-ajunge?”, își îndemna bărbatul una dintre femeile din față, cu căciula de blană căzută pe-o ureche de la efortul făcut în aglomerație. În zadar încercau militarii să dea un curs firesc și mai calm grămezii de oameni care se tot împingeau să-și umple recipientele cu apă sfințită, unii cu o cană din sticlă de 1 litru, alții cu pet-uri de 2, iar alții cu bidoane de la 3 l în sus. În 20 de minute însă, căciulile de blană ale creștinelor au revenit în echilibru iar jandarmii s-au relaxat, pentru că “băgăreții” își “făcuseră plinul” de agheasmă. Era acum rândul celorlalți creștini să ia apă sfințită, apa despre care se spune că păzește de rele, că nu se strică niciodată…
Comentarii