Câinii

Nu-mi dau seama câte alte realități/ subiecte, periodic, generează atâtea dispute și patimi. Poate doar, tot periodic, „politica mare”. Așadar, după cum ați aflat (și) din ediția de ieri, sucevenii au șansa de a spune, începând de săptămâna viitoare, prin asociațiile lor de proprietari, cum consideră că este mai bine a fi gestionată chestiunea câinilor fără stăpân, alintați și „comunitari”. Ai acelora care sunt drăguți și nostimi, care se gudură și încălzesc cu inimioarele lor peisajul urban (adesea nu suficient de umanizat sau prea…), deopotrivă ai acelora care-ți iau urma și te vânează nu numai la ceas de noapte, ai acelora care mârâie și mușcă.

 

Deci ni se oferă prilejul cel mai nimerit să spunem ce și cum, pentru a nu mai zice apoi careva dintre noi că la o adică se aud numai vocile unora, mai puțini și poate mai interesați decât media tuturor, fie ei suporteri ai cățeilor fără stăpân și fără apărare sau adversari ai dulăilor care arată colții și-s gata să-și apere (inclusiv atacând) străzile și cartierele pe care le stăpânesc. Să spunem ce și cum, fără să uităm – îmi zic – că oricare ar fi finalmente varianta majorității, cea care ar urma să fie… adoptată de administrația locală, asta nu înseamnă pur și simplu pasarea problemei dintre străzi în curtea (sau în padocul) municipalității, ci că, într-un fel sau altul, patrupedele comunitare vor rămâne în continuare ale orașului, cu cheltuieli, cu griji și chiar cu pasiuni.