Noaptea cea mai lungă la Muzeul Bucovinei

Fără autorități, dar cu mult mai mulți spectator

Manifestarea intitulată „Noaptea cea mai lungă”, organizată pe 22 decembrie de Muzeul Bucovinei, s-a desfășurat „după tiparele cunoscute” și la ediția a IX-a, de anul acesta, după cum a spus directorul Emil Ursu. Dar faptul că momentele desfășurate în muzeu s-au bucurat de mult mai multă audiență de public au deosebit-o de celelalte. …Mai puțin cel din Piața Steagurilor, la „Crucea de lumânări”, așezată la „picioarele” statuii „Bucovina înaripată”, moment dedicat memoriei victimelor Revoluției, unde autoritățile nu au avut niciun reprezentant.
 

…Acestea vor fi fost ocupate până spre noapte cu primitul felicitărilor, al colindătorilor și urătorilor care i-au tot ținut joi în spectacole la sediul CJ. Astfel că la momentul respectiv au fost prezenți doar directorul MB, câțiva ziariști și prieteni ai manifestării, și s-au aprins câteva lumânări într-un gest simbolic, spre aducere aminte a celor care și-au pierdut viața la Revoluție. În Muzeul de Istorie, însă, holul de la etaj – transformat într-o mică sală de spectacol – a devenit arhiplin încă de la momentul medalionului, dedicat anul acesta Victoriei Paraschiva Batariuc, la un moment dat pline ochi de spectatori fiind toate spațiile de pe scări și holul de jos. Dr. Victoria Paraschiva Batariuc: „M-am măritat cu Muzeul” Din 2003 se organizează medalionul dedicat unei personalități din Suceava, dr. Victoria Paraschiva Batariuc fiind a 11-a sărbătorită, întrucât în 2 ani au fost câte două personalități evocate. Directorul Emil Ursu a spus despre dr. Batariuc că „nu se poate desprinde de muzeu”, nici măcar acum, la pensie, că „s-a născut aproape odată cu el și a participat și la reorganizarea lui în perioada anilor ’79-’80” și că își cunoaște atât de bine instituția în care a lucrat o viață, încât atunci când colegii nu găseau ceva în depozite, spuneau „s-o chemăm pe dra Batariuc”… “Este considerată cel mai bun specialist de cultură medievală materială din România. Ca o încununare a activității sale, ultimul ei volum, «Catalogul Colecției Romstorfer. Ceramica monumentală», a luat premiul George Oprescu al Academiei Române, cea mai importantă recunoaștere a activității sale. În 2004, Președinția i-a acordat medalia Meritul cultural clasa I, iar în 2010 a devenit Cetățean de onoare al Sucevei”, a spus Emil Ursu în prezentarea sa. Dr. Victoria Paraschiva Batariuc a absolvit Liceul Teoretic „Petru Rareș” în 1967, a urmat Facultatea de Istorie la București și și-a luat doctoratul în 1997, la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Din 1972 a lucrat ca îndrumător la Muzeul Județean Suceava, cum se numea pe atunci, din 1974 fiind muzeograf, iar tot din 1972 numele său este legat și de șantierele de arheologie, dintre care menționăm, Mihoveni-Cahla Morii, Curtea Domnească, Biserica Mirăuți, Biserica Horodniceni, Mănăstirea Probota și multe altele. Este membru fondator al Comisiei de Istorie de la Academia Română, are numeroase participări în comisii de specialitate. Primul volum, „Cahle din Moldova Medievală”, i-a apărut în 1979, iar de atunci a realizat mai multe volume și publicații, acestea fiind foarte pe scurt meritele sale. „S-au spus despre mine atâtea cuvinte frumoase, încât va trebui să le adun și să mi le amintesc în fiecare zi. M-am măritat cu muzeul, toată viața mea a fost în această instituție, tot ce a fost frumos s-a petrecut aici, împreună cu colegii. Toți colegii mei au fost și sunt extraordinari și nu aș fi ajuns aici dacă ei nu m-ar fi ajutat. Niciuna dintre cărțile mele n-ar fi văzut lumina tiparului fără voi, colegii mei, voi m-ați ajutat. Mi s-au întâmplat lucruri minunate aici și vă mulțumesc pentru toate. Vă mulțumesc tuturor și promit că atât cât mă vor ține puterile să lucrez tot pentru această instituție”. Formația Hara: „De 5 ani ne tot primiți și vă mulțumim” „Noaptea cea mai lungă”, de joi, a fost V-a ediție cu trupa Hara și colindele ei în concert, și asta s-a simțit prin familiaritatea prietenoasă dintre membrii formației și public. Ei au început să colinde încă de pe treptele dinspre holul de la etaj al muzeului, cu luminile stinse, iar după un „Primiți cu colinda?”, cei 4 – solistul Flavius Buzilă, Marius Aștilean, vioară, Valentin Mușat, chitară bass și Nunu Racliș , tobe – s-au „așternut” pe colindat. „De 5 ani ne tot primiți și vă mulțumim. La Suceava venim cu plăcere, mai ales că la Suceava am colindat prima oară după ce am lansat CD-ul cu colinde. Am fost frustrați la București, fiindcă am așteptat zăpada, așa cum era în copilăria de la poalele muntelui, și venind aici înspre Suceava zăpada ne-a oferit o surpriză frumoasă, am și alunecat de vreo două ori”, a spus solistul Flavius Buzilă. Hara ne-a reamintit frumoasele colinde transmise din bătrâni, precum „Colo sus și mai în sus”, „Viță verde de lemn verde”, „Mă luai, luai”, „La toată casa-i lumină”. Nu trebuie uitat „Mărlin dărlin”, colindă al cărei refren s-a repetat de mai multe ori, împreună cu sala, de altfel publicul dându-și „concursul” vocal la mai toate cântecele. Lumea nu se dădea dusă nici după o oră și jumătate de concert, iar Hara nu se îndura să plece fără să mai cânte încă un cântec, astfel că ne-a cântat și din piesele sale obișnuite, printre care „Dor de tine”, și „Vine Moșu”, compusă în 2011. După concertul de la Muzeul Bucovinei, ca în fiecare an, Hara a plecat să colinde și la Centrul de Plasament „Speranța” din Suceava. Nu a fost o manifestare lungă… cât o noapte, dar a fost, credem, una din cele mai intense de până acum.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: