Dumitrița și Sorin Tănase
„Era o necesitate de a continua, fiindcă am început munca cu sacrificii” Ambii și-au susținut tezele de doctorat în luna septembrie, Dumitrița pe data de 14, Sorin pe 8 septembrie. Nu sunt teme de doctorat accesibile oricui: „Materiale magnetice nanostructurate preparate electrochimic bazate pe sistemul fier-platină” (Dumitrița Tănase) și „Cercetări privind proprietățile magnetice și de transport dependent de spin ale unor nanostructuri granulare electrodepuse” (Sorin Iulian Tănase), dar pentru ei reprezintă pași înainte într-un domeniu științific de actualitate. „Am intrat la doctorat cu 10, am dat teză scrisă. În cazul meu, tema a continuat-o pe cea de la masterat, aveam rezultate bune, dar nu erau publicate în străinătate, iar una dintre condiții ca să faci doctoratul este să ai articole publicate în reviste din străinătate cotate ISI. Era o necesitate de a continua fiindcă am început munca cu sacrificii, cu multe nopți nedormite. Tema este actuală, în 2007 se luase premiul Nobel pentru fizică cu aplicații în domeniul senzorilor magneto-rezistenți, urmează să fac și un brevet. Eu sunt primul care a obținut astfel de materiale, practic, care pot fi folosite ca senzori în medii de înregistrare a informației, sunt pe val cum se spune. Am muncit foarte mult, pe noi ajunul Crăciunului ne prindea în laborator. La doctorat nu mai ai de învățat, ai numai activitate de cercetare. Fiind incluși în proiectul POSDRU, aveam o bursă foarte mare, iar condiția era să terminăm totul până la 1 octombrie 2011, altfel riscam să o restituim. A doua condiție era publicarea în reviste de nivel ISI și am reușit. În total trebuia să avem câte 9 lucrări, eu sunt prim-autor la 4 dintre ele, la restul sunt coautor în literatura de specialitate”, a precizat Sorin. Deși a urmat un masterat legat de mediu, sperând că va găsi mai ușor un loc de muncă în domeniu, Dumitrița a ales la doctorat tema menționată mai ales fiindcă e mai puțin cercetată: „În ce mă privește, despre sistemul fier-platină am întâlnit foarte puține studii în literatura de specialitate cu privire la obținerea de multistraturi fier-platină prin electrodepunere. Metoda folosită e foarte importantă, se obține prin metale scumpe, dar dacă faci cu pasiune nu e greu. E foarte interesant, mai ales când obții rezultate. Când nu obții, plângi…” „N-am dat un ban niciodată, nimănui” Facultate, masterat, doctorat, pentru unii sunt etape greu de atins, pentru cei doi soți au trecut firesc, fiind un scop neapărat de atins în viață. „Noi zicem că ceea ce am făcut până acum am făcut prin puterile noastre, prin munca noastră, n-am dat un ban niciodată, nimănui”, spune Dumitrița. „Cu doctoratul luat, eu mi-am dorit ca într-un timp foarte scurt să ajung la maximum în învățământ, să ajung profesor cu gradul I. Acum avem dreptul de a trece direct la inspecția pentru gradul I. Ne-am dori o carieră universitară la Suceava, la Iași e mai greu de realizat, sunt colective deja formate”, spune Sorin. Din 2006 el este profesor de fizică la Colegiul „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului, iar din 2007 a devenit titular la școala respectivă. Până anul acesta, Dumitrița a fost profesoară la Hânțești, iar acum suplinește la Colegiul Tehnic Alimentar Suceava. Dar experiența la catedră este diferită pentru ei: „ N-aș putea să zic ceva rău, la Hânțești am fost înțeleasă tot timpul, mi s-au dat clase bune, și acum la fel, nu am probleme”, spune ea. Pentru el, a fost mai dificil, însă, mai ales de când și-a luat titulatura, fiindcă este un tip foarte direct, spune lucrurilor pe nume și de aceea simte că e ca un „ghimpe” pentru unii colegi. „Când am luat titulatura a fost un moment dificil pentru colegi, au fost mai reticenți, dar când am cerut ajutorul nu m-au refuzat”, spune Sorin. El este de părere că a fi profesor „e o meserie plăcută, te face să fii pregătit în fiecare zi”, dar „sistemul de învățământ, în ansamblu, nu e bine construit”. „Ne deranjează lipsa de respect, nu numai a copiilor, ci și a cadrelor didactice. Avem pretenții să fim respectați, dar noi, ca cetățeni, nu știm să respectăm. Sunt niște reguli care trebuie respectate de elevi în școală, nu au voie cu telefonul mobil, nu intră la oră după ce a intrat profesorul în clasă, la oră facem lecții. Am un stil anume de a dialoga cu elevii, dar ei nu trebuie să stea stresați la ore; dacă sunt relaxați și dialogăm totul decurge normal. Dar sunt sever, în sensul că elevii trebuie să respecte regulile, iar ora e oră”, explică Sorin. Dumitrița crede că pentru un profesor „cea mai mare mulțumire e ca elevul să rețină ce e important, nu să se piardă în formule și de fapt să nu știe nimic”. „Când nu mai putea unul, se ridica celălalt” Dumitrița și Sorin, o familie formată dintr-un săgetător și o balanță, locuiesc de 7 ani la părinții ei, la Hânțești, deși au bani strânși de un apartament, din bursele de doctorat. „Avem mult ajutor din partea socrilor, mama mi-a murit în 2007, iar soacra a înțeles să o suplinească și chiar a reușit”, a precizat ginerele. Când sunt decizii de luat, Dumitrița are ultimul cuvânt, dar în problemele oficiale el este delegat să vorbească: „Ne consultăm întotdeauna înainte, eu gândesc foarte mult înainte de a lua o decizie, de asta ajunge la mine să dau ultimul cuvânt”, spune ea. „Eu sunt foarte stăpân pe ceea ce spun, dacă n-am legătură cu subiectul tac din gură. Mi s-a spus că am limba prea ascuțită”. Cei doi nu sunt tentați să plece să profeseze în străinătate, ci sunt interesați de o carieră universitară la Suceava, dar deocamdată sunt mulțumiți cu ce au. „Cu CV-urile noastre, la orice universitate dacă aplicăm, putem obține burse pentru studii post-doctorale, dar este important să faci ce-ți place și noi avem răbdare. Lumea zice că am făcut doctoratul datorită lui. L-am făcut datorită nouă, mereu ne-am susținut. Când nu mai putea unul se ridica celălalt și ziceam că mergem mai departe”, afirmă, cu dreptul ei la ultimul cuvânt, Dumitrița.
Comentarii