La un dialog… umoristic cu maestrul Doru Olaș

Unii reușesc să evadeze din cotidian, să ne și amuze și, la rândul lor, să se amuze de creațiile lor. La caricaturi mă gândesc și despre ele am dialogat cu distinsul arhitect sucevean Doru Olaș, care ne-a vorbit despre o pasiune a sa, caricatura, ce face casă bună cu cealaltă ocupație a domniei sale, arhitectura.

 

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră a face caricatură și cum se îmbină aceasta cu arhitectura? – Caricatura pentru mine este o relaxare, o fac dintr-o comoditate ca să nu mă exprim direct față de oameni. Eu desenez fără cuvinte și este dificil să te exprimi cu înțeles. Peste tot, ca și în arhitectură, există o bucurie pe care o reprezint. Lucrările de caricatură și cele de arhitectură sunt ivite din bucurie. Am satisfacția bucuriei ca reprezentare. – Ce tematici abordați? – Tema caricaturilor face parte din cotidianul „nefiresc” al lucrurilor, atitudinilor, mișcării, deciziilor care, tocmai prin acel „nefiresc”, ne fac să percepem altfel acțiunea și spațiul. De aici și latura hazlie, bucuroasă a lucrurilor. – Cine a fost mentorul dumneavoastră de când ați început să faceți caricatură? – Mentorul meu a fost Mihai Pînzaru-PIM, care, pe vremea când eram colegi la Institutul de Proiectare Județean Suceava, ne-a provocat pe mine și pe celălalt arhitect, Sandu Bartfeld, care acum face caricatură în Israel, să pornim pe acest drum. Acestea se întâmplau în 1979. – Care era percepția despre caricatură înainte de 1989? – În perioada de dinainte de ´89 am publicat la cotidianul dumneavoastră sau fostul „Zori noi”, iar rubrica de caricatură era una dintre cele mai importante ale ziarului în sine. Atunci era o ușoară formă de evadare din cotidian, de aceea poate că și saloanele de umor erau mai serioase. Adică, se dădea, cu alte cuvinte, o mai mare importanță actului cultural în sine. – Câte expoziții și premii ați acumulat în decursul a peste trei decenii de caricatură? – În România am participat la majoritatea saloanelor de umor unde am fost invitat, dar și peste hotare, cu expoziții de grup, în următoarele țări: Ialia, Belgia, Polonia, Regatul Unit, Franța, Canada, Japonia, Statele Unite și Olanda. Am expus luna trecută la Galeriile „Nicolae Tonitza” din Iași, 54 de lucrări, iar acum expun la Botoșani. După care, prin septembrie-octombrie, voi avea o expoziție la Galeriile „Orizont” din Capitală. Șapte expoziții personale am avut până-n prezent. În total, am primit 50 de premii I și mențiuni. Actualmente îmi public lucrările în revista „Repere”, revista urbaniștilor din România. – Ați cunoscut și alți arhitecți care s-au ocupat și de caricatură? – Regretatul arhitect Steinberg din Galați, plecat în Statele Unite, a publicat constant caricaturile sale în prestigiosul cotidian new-yorkez NY Times, iar unul dintre tipii care mi-a plăcut ca exprimare în caricatură a fost Traian Furnea din Luduș, care nici el, din păcate nu mai este printre noi. – Aveți de gând, poate, să vă adunați lucrările într-un album? – Aș avea de gând să fac un album cu caricaturile cele mai expresive, dar aștept să i se facă milă cuiva de un artist și să mă sponsorizeze. Singura sponsorizare am avut-o prin firma soției mele, „Herald”…