Artistul plastic Octavian Angheluță „revine” la Suceava cu o carte

„…a fi Viu… a fi Iubire…”, apărut recent la Suceava, este volumul (purtând dedicația „Pentru bucuria, chiar și târzie, a copiilor Getta și Anton”) semnat O. Angheluță ce va fi lansat astăzi, la Colegiul Național „Ciprian Porumbescu” („Auditorium”), în cadrul unei manifestări-eveniment, pentru reușita căreia s-au implicat Fundația Culturală „Șezătoarea” Fălticeni, Muzeul Bucovinei, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniul Național Suceava și colegiul-gazdă.

 

Fiindcă grafica artistului plastic Octavian Angheluță a putut fi privită de suceveni în octombrie anul trecut, manifestarea de acum se intitulează „Octavian Angheluță (1904-1978) «revine» la Suceava”. Despre volumul în care „au fost adunate poezii, gânduri, momente biografice, într-un cuvânt – Viață”, cum ne transmit organizatorii, vor vorbi scriitorul Grigore Ilisei și jurnalistul L.D. Clement. Lansarea cărții va fi însoțită însă de un recital de versuri din creația autorului, în lectura actorilor Getta Angheluță (fiica acestuia) și Sergiu Tudose, ca și de un recital de lieduri din creația compozitorului Nicolae Bretan, pe versuri de Mihai Eminescu, susținut de tenorul Daniel Magdal. Getta Angheluță a absolvit IATC București la clasa prof. Ion Finteșteanu, a jucat pe scena teatrului timișorean, devenind ulterior lector de actorie la IATC București, avându-i printre colaboratori pe Eugenia Popovici și Sanda Manu. După pensionare, la solicitarea „Naționalului” din Iași, a contribuit la reînființarea școlii ieșene de teatru în cadrul Universității de Arte „George Enescu”. Printre actorii de astăzi care au învățat meserie cu ea se numără, printre alții, Oana Pellea, Adrian Păduraru, Mihai Gruia Sandu. Sergiu Tudose, basarabean la origine, a jucat în peste 100 de roluri pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, iar ieșeanul Daniel Magdal, fost tenor al Operei ieșene, a plecat în 1992 în Germania (acum fiind stabilit la Berlin). A cântat la Konzerthaus Berlin, Musikhalle Hamburg, la Edmonton Concert-hall (Canada), la Ankara, Zurich sau Viena, de curând debutând la New York, cu un program de lieduri pe care l-a repetat la Berlin și la Opera Națională din București, unde aflăm că, în ultimii ani, este constant invitat. Octavian Angheluță s-a născut la Brăila, anii de liceu l-au dus la Bacău, Roman și Huși, i-a avut profesori, la Școala de Arte Frumoase din București, pe (printre alții) George Demetrescu Mirea și Camil Ressu, în aceeași vreme urmând și cursuri ale Facultății de Litere și Filosofie. Obține primul premiu pentru pictură în 1929 și începe să expună din 1930. În 1940 este numit director al Pinacotecii Statului, din 1949 este conservator la Galeria Națională a Muzeului de Artă al României (atunci, RPR), între 1952-1972 este profesor la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București. Este admirat în 12 „personale”, în 1973 expune într-un salon de artă românească la Philadelphia (SUA), iar în 1974, la „Dalles”, beneficiază de o „retrospectivă”, conținând 139 „uleiuri” și 83 lucrări de grafică. În prefața unui superb album ce-i este dedicat, coordonat de Adrian Buga, apărut la București, în 2009, Adina Nanu notează: „Omul ocupă în opera lui Octav Angheluță locul central, toate celelalte genuri, ca peisajele sau naturile moarte, fiind marcate de prezența lui, iar principala trăsătură distinctivă a picturii sale este forța caracterizării fiecărei individualități, privită cu un spirit critic necruțător, dar în același timp cu o caldă înțelegere. Artistul se distanțează de model ca să-l vadă mai clar, dar se și apropie de el cu simpatie”. S-ar putea spune că, în scris, Octav Angheluță este asemenea artistului plastic: „Mintea mea a încercat/ În nenumărate chipuri/ Să pătrundă taina lumii” („Sunt bătrân”, p. 20). N-a aflat-o. Dar a redat-o în chipuri!