PSD Suceava 2020

50 de ani de la înființarea Întreprinderii Regionale de Electricitate Suceava

Epopeea electrificării satelor (IV)

În zona din jurul orașului Suceava, lucrările de electrificare au fost inițial executate de echipe din zona Rădăuți. Prima și cea mai importantă lucrare care s-a executat de echipa Radu Scânteie a fost linia de 20 (15) KV Tișăuți – Bosanci.
 

Nu uit zilele dinaintea sărbătorilor Crăciunului când bosâncenii așteptau cu nerăbdare aprinderea luminii în sat și când, în sfârșit, s-a produs minunea! Pe ulițe și în câteva case ardeau becurile! Electricienii constructori, cu Radu Scânteie în frunte, dar și cu toți cei care, într-un fel sau altul, contribuiseră la proiectarea și realizarea lucrării (ce mulți se adunau la sărbătoarea punerii în funcțiune!) nu mai reușeau să plece spre casele lor, pentru că se tăiau porcii la Bosanci și vin era din belșug. În zona Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei, unde contribuția la electrificare se aduna mai repede și era mai consistentă, trebuia să aducem echipe și de la lotul Botoșani, pentru că cele de la Rădăuți nu mai făceau față. A existat anterior și un caz special care s-a produs în vestita comună Cajvana. Căjvănenii nu s-au lăsat șantajați de amenințarea din partea autorităților – “nu vă facem electrificare în sat până nu înființați Gospodăria Agricolă Colectivă” – și s-au apucat de treabă cu ajutorul câtorva electricieni plecați la școli din satul lor. Așa și-au realizat singuri aproape 90% din lucrările de electrificare și punerea în funcțiune n-a mai putut fi practic împiedicată! Am preluat pentru angajare la șantier mulți oameni de la Electromontaj. Această unitate, care avea sediul la Bacău și era condusă de vestitul director Aurel Alexandrescu, executa lucrările de linii și de stații de înaltă tensiune, adică acele instalații din care se alimentau cu energie electrică rețelele de medie și joasă tensiune pe care le executau echipele șantierului de construcții montaj al IRE Suceava. Lupta pentru oamenii buni nu era ușoară. Noi aveam avantajul că lucrările ce urmau să se facă erau mai apropiate de casa fiecăruia decât cele pe care Electromontaj le făcea prin diferite zone ale Moldovei și chiar ale țării și aveam câștig de cauză când voiam să le mai „furăm” câte doi-trei șefi de echipă. Până la urmă ne împăcam și ar fi păcat să spunem că nu am găsit înțelegere atât la dl director Aurel Alexandrescu, cât și la șefii șantierului Electromontaj de la Suceava, inginerii Gheorghe Lucache și Constantin Vasilică. Așa s-a născut și lotul Suceava, care a fost condus la început de maistrul Radu Scânteie și apoi de tehnicianul Petre Leonte, cel care-și dovedise calitățile și capacitatea încă de la Atelierului de Proiectare. Cei mai buni șefi de echipă ai lotului Suceava au fost: Timofte, Pentelescu, Atomei, Crainic, Mihailiuc și Onișoru. Între Întreprinderea Regională de Electricitate și Sfatul Popular Regional, sfaturile populare raionale și comunale a existat o foarte bună colaborare în vederea accelerării acțiunii de electrificare a satelor. Se cuvine să menționăm preocuparea deosebită a președinților consiliilor populare comunale pentru colectarea contribuției bănești de la locuitorii satelor. Fără discuție erau avantajate acele comune în care locuitorii aveau o situație materială mai bună, comunele din apropierea orașelor unde mulți dintre capii de familie, în special, aveau servicii în întreprinderi și deci și bani din salarii. Culmea este că în acele comune chiar erau, de regulă, și cele mai multe unități socialiste care veneau cu contribuția de 20% relativ ușor. Sarcina președinților de consilii populare comunale din comunele cu posibilități materiale mai reduse era însă foarte grea. Se ajunsese ca săracii oameni să-și vândă vaca – care la unii era cel mai de preț bun pe care-l aveau în proprietate – pentru a-și plăti măcar parțial contribuția la electrificarea rurală. Dorința de a avea lumină era atât de mare în sate încât, de multe ori, asistam la aspecte de-a dreptul tragice când rețeaua se oprea cu câteva case înainte de locuința unuia sau altuia, pentru că eram obligați să ne încadrăm în limita fondurilor deja constituite. Erau multe intervenții pentru ca rețelele să se extindă până la casa fiecărei familii. Se ajungea prin relațiile unora până la conducerea statului de atunci. Îmi amintesc de o reclamație pe care un fost coleg de armată a lui Emil Bodnăraș i-o adresase printr-o scrisoare dată personal la Vatra Dornei, unde Bodnăraș urma un tratament la stațiunea balneară. Reclamantul era din comuna Izvoarele Sucevei și în scrisoare sesiza că s-a tras rețeaua electrică doar pe ulițele unde locuiau neamurile președintelui consiliului comunal și de aceea n-a ajuns și până la dânsul! Împreună cu vicepreședintele Sfatului Regional, Alexandru Manoliu, am mers urgent la Izvoarele Sucevei. Am ajuns acolo într-o dimineața de iarnă, pe la ora 6,30. A durat mult până l-a găsit mașina pe cel care trimisese reclamația și ne-am încălzit, țin minte, la soba din sediul sfatului popular comunal punând pe foc operele lui Iosif Vissarionovici Stalin, pentru că pur și simplu lemnele se terminaseră. Aveam voie de la paznic care ne-a spus că nu-i nicio problemă (am aprobare de la tovarășul președinte să le folosesc deocamdată pe acestea! – ne-a spus el). Operelor lui Lenin încă nu le venise rândul. Bineînțeles că a trebuit să facem rapid vreo jumătate de kilometru de rețea și să ajungă rapid la tovarășul Bodnăraș raportarea realizării. Încasarea banilor pentru aceste lucrări urma să se rezolve mai târziu. (va urma) Ing. OVIDIU MUSTAȚĂ, fost director al IRE Suceava

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: