Amintirile unui diriginte de șantier (IX)

Când am fost învestit în funcția de șef al Atelierului de proiectare al IRE Bacău (1975), primul schimb de experiență cu cele mai bune ateliere de proiectare l-am efectuat la Suceava (abia după aceea la Cluj, Timișoara, Brașov și București) și n-am greșit.

 

IRE Suceava avea cele mai multe colective de proiectare, cu cel mai mare număr de proiectanți și foarte bine organizate. Se vedea clar implicarea directorului, care selecta inginerii înainte de terminarea facultății, le crea condiții de viață și de muncă corespunzătoare, iar rezultatele au fost pe măsură. Suceava a devenit întreprinderea pilot a MEE în domeniile de vârf și de interes, atunci ca și acum: teleconducerea instalațiilor electrice și microhidrocentralele, cu rezultate notabile. Păstrez, printre hârtiile personale, însemnările făcute cu prilejul schimbului de experiență din 10-12 mai 1979 la IRE Suceava, când au participat de la IRE Bacău: Constantin Ciobanu (inginer-șef cu dezvoltarea), subsemnatul (șef Atelier proiectare), Grigore Tartacan (șef colectiv proiectare Neamț), Ștefan Frîncu (șef serviciu investiții), Ovidiu Florian (geolog), Vasile Anghel (șef colectiv proiectare Vrancea), Florin Popescu (energetic), Gheorghe Moșescu (șef Secție rețele Vrancea), Iojă Beța (exploatare Bacău), Ferdinand Dobrică (personal), Vasile Grosu (incidente), Gheorghe Tofan (furnizare), Nicolae Pătrașcu (PRAM), iar de la IRE Suceava Radu Roman (inginer șef-adjunct cu dezvoltarea), Romulus Sfichi (șef Atelier proiectare), Dragomirescu (geolog), Nicolae Șorea (proiectant stații), Darie Parascan (exploatare rețele rurale), Prelipceanu (studii), Blumenfeld (exploatare rețele urbane), Humoreanu (producție), Turculeț (PRAM), Constantin Cosmaciuc (exploatare), Chindea (exploatare rețele), Cernușcă și Onofrei (furnizare). Schimbul de experiență a vizat mai multe activități, după cum rezultă din specificațiile participanților. Eficiența și eficacitatea schimbului de idei, cunoașterea reciprocă, frumusețea zonelor și instalațiilor văzute ne-au lăsat amintiri de neuitat. Cea mai puternică impresie asupra tuturor participanților a lăsat-o un jurist, Macovei, care îndeplinea funcția de șef de centru la Gura Humorului, unde ordinea, disciplina, curățenia și grija față de clădirea centrului erau pe primul loc, inspirau admirație și respect. Avea o vedere (ilustrată) cu centrul, pe care o oferea vizitatorilor, lucru pe care nu l-am întâlnit în altă parte. La Vatra Dornei ne-am despărțit, sucevenii s-au întors la Suceava, iar noi am coborât pe Valea Bistriței la Bacău. Între 8-9 noiembrie 1979, sucevenii ne-au întors vizita. Din delegația Sucevei au făcut parte Radu Roman, Romulus Sfichi, Constantin Cosmaciuc, Ion Mînecuță, Dorin Boșcoianu, Petru Leonte, Petru Răducan și Darie Parascan. De la Bacău au fost prezenți: Constantin Ciobanu, subsemnatul, Ștefan Frîncu, Nicolae Anițulesei, Constantin Vreme, Constantin Drăgan, Gheorghe Michiu, Ioan Calapod, Ioan Marciuc, Miron Cristea, Gheorghe Onofrei, Cornel Răileanu, Augustin Olteanu și Gheorghe Costin. Schimbul de experiență de la Bacău s-a încheiat la Soveja. În drum spre Soveja am trecut prin Panciu, unde am ajuns seara, se întunecase. În cimitir, n-am nimerit mormântul lui Ion Slavici, nici casa lui Moș Ion Roată de la Câmpuri, din cauza întunericului. Soveja este locul unde Alecu Russo a descoperit balada Miorița, unde Matei Basarab a zidit Mănăstirea Soveja, iar Vasile Lupu, biserica Stelea din Târgoviște, în semn de împăcare, și tot aici s-a născut Simion Mehedinți, părintele geografiei românești. Soveja a fost aleasă de către Gheorghe Moșescu șeful secției de rețele Focșani. Când am ajuns, se întunecase de-a binelea. „Restaurantul” unde urma să luăm masa era amplasat într-o clădire veche, urâtă, cu mese nu prea curate (ca să folosesc stilul „a la București”, pensionarii, n-au venituri foarte mari), ca să nu spun murdare, cu muște precum țânțarii în Deltă, la Sulina, cu o lampă chioară, încât eu eram gata să-mi manifest insatisfacția pentru locul ales. Dar, încet, ne-am așezat la mese. Vrâncenii au venit cu coniacul din cel mai mare bazin viticol al țării, iar după primul pahar, sala a devenit strălucitoare, luminoasă, curată, fermecătoare, încât masa a durat mult după miezul nopții, când Ștefan Frîncu l-a delectat pe Romulus Sfichi cu cântecul său preferat: “Dragi mi-au fost pe lumea asta/ Calul, Pușca și nevasta…”, știindu-i, probabil, slăbiciunea pentru cai, nevasta tânără și pușca pentru vânătoare (sau alte scopuri), numai de el cunoscute. Oricum masa s-a prelungit mult după miezul nopții, iar amintirea a rămas adânc imprimată în mintea, în inimile și-n sufletele tuturor. Am mai spus-o și cu alte ocazii, legătura cu Suceava s-a consolidat datorită directorului dr. ing, Ovidiu Mustață, unicul director de IRE a cărui clarviziune, a cărui logică impecabilă și profunzime a gândirii m-au făcut să-l admir fără rezerve. A fost singurul director pe care l-am auzit spunând că pentru a începe o activitate nouă a dezvoltat întâi proiectarea, apoi execuția și în cele din urmă exploatarea. Această abordare conformă cu principiile managementului modern a dat roade. Suceava a devenit cea mai apreciată, cea mai prețuită întreprindere de rețele, a fost dată ca exemplu pentru celelalte întreprinderi similare, pentru că acest director a făcut lucruri extraordinare, multe de pionierat, iar Suceava îi datorează recunoștință pentru efortul său, făcut cu competență și cu bună-credință. Ing. GHEORGHE ȘCHIOPU, Bacău