Puncte... de vedere

Blestematul compromise

Nu știu cum vă merge dumneavoastră, dar mie parcă mi s-au înecat toate corăbiile. Habar nu am cum să ies la mal. Unele instituții din România sunt făcute parcă să șicaneze omul. Un domn de la o bancă mă sună deunăzi să-mi spună că am o datorie. Ce-i drept nu prea mare, dar semnificativă pentru costurile de azi. Apelul mă surprinde deoarece mă știu cu plata la zi.
 

Consilierul de la bancă îmi explică riguros că ar putea fi vorba de o întreținere de cont sau cam așa ceva. Cum nu mă pricep la chestiuni bancare, orice mi-ar spune nu mai are importanță. Chiar dacă am respectat scadențarul, banca mă scoate datoare pentru că nu am avut cum să visez ceea ce oamenii băncii ar fi fost datori să-mi comunice în timp util. Până la urmă și funcționarii din bănci au un loc de muncă tocmai pentru că noi trăim cu traista în băț. Logica este că tu împrumuți o sumă, ești conștient la ce te înhami, știi că ai de returnat cu dobândă, dar pe parcurs apar și alte costuri pe care trebuie să le suporți. Mici sau mari nu are importanță când viața ta atârnă de un fir de păr. Poate că sunt un caz izolat, dar la o altă filială a unei bănci din localitate am plătit pentru închiderea unui cont de credit la trei ani după ce îmi achitasem ratele. Iar asta numai pentru că am ajuns întâmplător pe la filiala respectivă, prilej cu care am aflat că am de scos niște bani din buzunar. Nu ar fi fost normal să mă anunțe cineva în scris ori telefonic ceva mai devreme? Nu ar fi fost normal să mi se spună ce să fac atunci când am terminat de achitat ratele? Dar poate că este mai bine ca bănuții, ochiul dracului, să se adune în contul băncilor! Doar bietul român, rupt în coate, este prins în cursa datoriilor și așa va muri. Cred că aș fi răsucit în mine gândurile acestea, care m-ar fi otrăvit cu perfidie, dacă n-aș fi stat de vorbă mai mult cu un imigrant din Afganistan. „La voi, în România, e raiul pe pământ”, mi-a replicat bărbatul, privind în gol, cu gândul aiurea. Cred că așa am ajuns cu toții pe linia fragilă a blestematului compromis. Am aflat (sau ni s-a spus ) că în lume… se poate și mai rău. Din țărână ne-am născut. Așa că nu avem decât să stăm cu fruntea în țărână.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI