Un omagiu ziditorilor unei cetăți

Deja incontestabil “calificat în cronici ilustrate”, ing. Nicolai Oprea a avut de curând bucuria de a-și vedea ieșită de sub tipar o nouă astfel de lucrare, lansată ieri la Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” (și beneficiind de prezentări din partea prof. univ. dr. ing. Radu Pentiuc și ing. Florin Pascal) alături de “Eseu despre leu” (“suport multimedia”), lucrare multiplicată pe CD, cu care, din această pagină, v-am făcut cunoștință nu cu mult timp în urmă.

 

Noua cronică ilustrată a pasionatului Nicolai Oprea se intitulează „Constructorii de mașini din Suceava” și, imediat ce o răsfoiești, ea îți oferă surpriza de a nu fi doar un bogat și variat album dedicat domeniului și mai ales constructorilor de mașini. Volumul de 300 de pagini constituie chiar o inedită istorie a construcțiilor de mașini sucevene și a multora dintre persoanele din branșă, pe un fir desfăcut din ghemul de fapte și destine care l-a constituit, în timp, ceea ce a fost Întreprinderea Mecanică Suceava, cu creșterea și descreșterea ei surprinsă în imagini și texte (considerații, articole de presă, amintiri); fără îndoială, o parte din istoria apropiată a Sucevei. Lucrarea de acum, asupra căreia promitem a reveni, își are originea într-o „schiță monografică” apărută cu prilejul marcării unui sfert de veac a întreprinderii ridicate pe o fostă mlaștină a orașului în curs de industrializare, fabrică devenită, subliniază autorul, „cetate a construcției de mașini”. Astăzi, „lucrarea vrea să se constituie și într-un pios omagiu față de cei care au pus un strop de energie la temelia cetății constructorilor și construcției de mașini în Suceava și care nu mai sunt printre noi. Pentru cei care am mai rămas, am convingerea că ceea ce am făurit se va înscrie ca o pagină de referință în istoria zbuciumată dar glorioasă a acestui colț de țară – Bucovina”. Va fi fiind cetatea constructorilor de mașini din Suceava o cetate (definitiv) dispărută? Cititorii cărții, credem, vor ajunge la opinia că nu. Fiindcă această „cetate” n-a lăsat în urmă doar un spirit viu, ci și urme clare ce se pot observa în intențiile, energiile și, nu în cele din urmă, faptele profesorilor și studenților în domeniu de la Universitatea suceveană sau ale unor firme de profil care funcționează.